Robert D. Kaplan: „Ruşii preferă sistemele slabe. Punctul sensibil al României este dat de instituţiile slabe“

Robert D. Kaplan, „În umbra Europei“ – Două războaie reci şi trei decenii de călătorie prin România şi dincolo de ea. O carte pe care ar trebui să o citească şi aprofundeze toţi politicienii români, toţi aşa zişii analişti, oameni de stat, geostrategi, specialişti în intelligence, jurnalişti, profesori, demnitari mai mari sau mai mici care se joacă fără să ştie cu viitorul acestei ţări, istorici, oameni de cultură, simpli cetăţeni.

„În umbra Europei“ – o carte de istorie contemporană care porneşte din realitatea neagră a comunismului românesc, a realităţilor geopolitice din Europa Centrală şi Răsăriteană, un eseu jurnalistic şi mai ales o analiză istorică ce ajunge până în zilele noastre. Este cea mai recentă carte scrisă de jurnalistul, scriitorul american  Robert D. Kaplan, aterizat pentru prima dată în ţara noastră, în ani *70, în plin Război Rece. Pornind de la  istoria României, dar şi de la atenta analiză a unor ţări vecine, precum Republica Moldova, Bulgaria, Ungaria, autorul abordează subiecte mai largi, jocurile marilor puteri, rezultatul fiind povestea unei frontiere geografice şi ideologice a continentului nostru- punct de întâlnire între marile imperii. O carte esenţială pentru înţelegerea crizei prin care trec astăzi Rusia şi Europa.

Opera scriitorului american a fost lansată în luna martie, la Librăria Humanitas, la aproape 35 de ani de la începerea aventurii jurnalistice a acestuia în România şi ţările de după Cortina de Fier. Revenit în ţara noastră după căderea comunismului, Kaplan descoperă o cu totul altă Românie, care face nu doar eforturi de modernizare, ci în primul rând de renaştere spirituală.

„Adevărata modernizare a României-echivalentă cu eliberarea-se va face doar prin întoarcerea la tradiţiei!”

Bate ţara în lung şi în lat, din sud în nord şi din est în vest, rămânând impresionat nu doar de frumuseţea locurilor, schimbarea  radicală în bine a lucrurilor, ci şi de dorinţa românilor de renaştere spirituală.

Revenit la Putna după 25 de ani de când o vizitase în plin comunism, când văzuse picturile la lanteră, Kaplan este impresionat de „luminoasa strălucire a foiţelor de aur. Era ca şi cum Bizanţul ar fi renăscut, iar împăraţii şi sfinţii priveau aproape!” Este impresionat de cântările bisericeşti ortodoxe şi de un tânăr preot, Dosoftei, care-l invită la un cozonac şi îi vorbeşte despre renaşterea sprituală:

„Comuniştii au distrus peisajul, dar nu au atins nimic din lucrurile profunde. E doar o chestiune de rupere a tradiţiei. Tradiţia şi modernitatea nu pot exista separat. Poţi să clădeşti doar pe temelia trecutului.”

Autorul a fost încurajat să scrie despre România comunistă şi post comunistă, despre ameninţarea pe care o reprezintă Rusia cu mult înainte ca evoluţia crizei din Ucraina să facă relevantă o asemenea întreprindere. În trei decenii şi jumătate, interesul pentru ţara noastră a avut ca rezultat un număr mare de prieteni şi relaţii profesionale.

În timp, jurnalistul american i-a cunoscut pe Eliade şi Cioran. Pentru documentarea cărţii şi o înţelegere mai profundă a lucrurilor s-a întâlnit cu Mircea Cărtărescu, Horia Roman Patapievici, cu Neagu Djuvara. Cu politicieni, analişti, istorici, cu fostul şef al SRI, George Maior, dar şi cu preşedinţii României post comuniste, Ion Iliescu şi Traian Băsescu, cel din urmă în funcţie la vremea respectivă. Pe Ion Iliescu îl apreciază pentru că, în anii *90, a reuşit să salveze România de la un război civil în comparaţie cu Ucraina care n-a reuşit acest lucru.

Despre Traian Băsescu scrie:” el şi cu alţii cu care m-am întâlnit în ziua aceea mi-au spus că ruşii nu aveau nevoie decât de timp ca să cumpere mass media şi alte active din Odessa pentru a controla apoi politicienii locali şi opinia publică. Zona care merge de la Odessa spre vest, spre ţărmul românesc al mării Negre- sudul Moldovei, fostul Bugeac turcesc- este populată de etnici ruşi. Odessa este cheia întregii crize. În ceea ce priveşte Ucraina considerau românii, politicienii certăreţi de la Kiev n-aveau nici o filozofie clară de guvernare. Spre deosebire de România, Ucraina n-a avut un Ion Iliescu care să-i ofere stabilitate...Criza era accentuată şi de conştientizarea faptului că punctul sensibil al României erau instituţiile slabe.”

De la şeful SRI la vremea întâlnirii, George Maior, află că: ”Ruşii cumpără influenţă în media locală şi de la politicienii din zonă şi încearcă să profite de privatizările postcomuniste.”

Despre Ungaria lui Orban scie: „Orientarea Ungariei spre o formă uşoară de putinism mai sugerează şi faptul că trecutul nu este un ghid tocmai sigur pentru prezent şi viitor, de vreme ce o mare parte a Războiului Rece şi primele decenii după aceea, Ungaria a fost mai occidentală decât România. Acum, cel puţin pentru moment şi la nivel macropolitic, situaţia s-a inversat. Cine ar fi putut prevedea acest lucru...Un loc poate deveni de nerecunoscut în doar câţiva ani.“

„Acum că Europa trece printr-o criză economică, Germania e în plină ascensiune, iar Rusia revine la firescul ei autocratic şi militarist, este tentant să credem că Europa îşi va regăsi pur şi simplu, demonii şi va reveni la forma sa identitară-reunificată, ameninţând încă odată cu coaliţii rivale şi conflicte, aşa cum s-a întâmplat în sângerosul ei trecut.”

Robert D. Kaplan, analistul american de politică externă are previziuni negre despre Republica Moldova:

„Moldova constituie fără îndoială, un mediu politic sumbru. Fie că este vorba despre relaţiile interetnice, de stabilitatea instituţiilor, de vulnerabilitatea economiei, de corupţia cumplită a clasei politice, de omniprezentele acţiuni subversive ale Rusiei sau de simplul fapt că locul acesta este o frontieră cu identitate confuză, toate acestea sunt motive evidente de pesimism.“

„Mi-am dat seama că ruşii preferă sistemele slabe, tulburi, fie ele autocratice sau democratice-nu contează-unde le este uşor să mituiască parlamentarii în condiţiile în care câţiva oligarhi controlează economia, beneficiind de sprijinul în afaceri al facţiunii sau al sistemului imperial aflat la putere. Ruşii urăsc sistemele puternice, chiar şi pe cele autoritare, uneori.” Putin nu şi-a dorit atât să invadeze Ucraina, cât să creeze nişte mini-Transnistrii-o metodă mult mai eficientă de a submina statul ucrainean.„

„Mă tem pentru Moldova, căci ştiu că tot ce scriu poate fi depăşit de evenimente. Mă tem că Moldova va deveni în scurt timp un subiect fierbinte de ştiri.”