Revizuirea Constituţiei şi revizuirea rolului unor instituţii

Avocatul Poporului poate media în conflictele intervenite între persoane fizice şi instituţii… dacă sunt acceptate amendamentele pe care le-am propus la revizuirea Constituţiei

Procesul complex pe care l-am început – modificarea şi adaptarea Legii fundamentale la realitatea curentă – înseamnă, în acelaşi timp, şi şansa de a revizui rolul anumitor instituţii şi de a le aduce mai aproape de cetăţean. Şi pentru ca această frază să nu vă sune atât de sec, fără substanţă, vă explic principiile:

Constituţia actuală nu conţine prevederi legate de numirea, mandatul, atribuţiile sau revocarea Avocatului Poporului (ele fiind stipulate in L 35/1997). Eu cer, pentru început, stipularea în textul Legii a tuturor acestor date care definesc rolul, structura şi misiunea Avocatului Poporului. Mai mult decât atât, consider că Ombudsmanul românesc este… sărac fără funcţia de mediere pe care ar trebui s-o practice între instituţii / autorităţi locale şi centrale, pe de o parte şi cetăţeni persoane fizice, pe de altă parte.

De ce?

Pentru simplul motiv că este o practică pe care ar trebui să o deprindă şi instituţiile din România, mai ales cele care se ocupă de activitatea de petiţionare şi pentru că modificările de ultimă oră în plan legislativ în materia medierii dau posibilitatea aceasta tuturor acelora care vor să rezolve conflictele de orice fel în afara sălilor de judecată. Ce înseamnă acest lucru? Bani, timp şi resurse umane scutite, în balanţă cu termene de judecată stabilite de instanţă şi peste luni bune sau un an de la data începerii acţiunii, din lipsă de timp, personal şi infrastructură judecătorească.

Şi aici vă pot da exemplul Ombudsmanului European, instituţia care funcţionează în UE din 1995, care încearcă, în măsura posibilului, să găsească o soluţie amiabilă, care să remedieze cazul semnalat şi să permită obţinerea unui rezultat favorabil pentru autorul plângerii. Dacă încercarea de conciliere eşuează, Ombudsmanul poate formula o serie de recomandări în vederea rezolvării speţei. În cazul în care instituţia nu îi acceptă recomandările, acesta poate întocmi un raport special adresat Parlamentului European.

Ce se întâmplă acum în România

Atribuţiile Avocatului Poporului, prevăzute la acest moment în Legea 35/1997, induc ideea apărării drepturilor şi libertăţilor persoanelor fizice doar prin intermediul unor acţiuni în instanţă. Cu toate acestea, cea mai mare parte a conflictelor dintre cetăţeni şi autorităţile sau instituţiile publice apare pe fondul nesoluţionării sau a soluţionării cu întârziere a unor cereri sau petiţii.

Dacă, în schimb, AP ar putea media în conflictele sesizate, s-ar preveni apariţia unor blocaje în funcţionarea instituţiilor reclamate şi, pe cale de consecinţă, ar permite persoanelor fizice valorificarea pe deplin a drepturilor şi libertăţilor prevăzute de lege. Altfel… instituţia aceasta rămâne într-un con de umbră nemeritat şi continuă să fie o soluţie de rezervă la îndemâna celor nemulţumiţi de relaţia cu autorităţile, dar fără potenţialul real de a şi rezolva problemele semnalate. Dacă fac un sondaj rapid, nu ştiu câţi dintre voi aţi apelat la Avocatul Poporului sau cunoaşteţi persoane care au făcut-o.

Şi ca să fiu explicită până la capăt, forma articolului din Constituţie ar fi următoarea:

Art. 58, (4) Avocatul Poporului are următoarele atribuţii:

a) coordonează activitatea instituţiei Avocatul Poporului;

b) decide asupra petiţiilor formulate de persoanele fizice lezate prin încălcarea drepturilor sau libertăţilor acestora de către autorităţile administraţiei publice;

c) verifică activitatea de rezolvare legală a petiţiilor primite şi solicită autorităţilor sau funcţionarilor administraţiei publice în cauză încetarea încălcării drepturilor şi libertăţilor persoanelor fizice, repunerea în drepturi a petiţionarului şi repararea prejudiciilor;

d) formulează puncte de vedere, la cererea Curţii Constituţionale sau din oficiu;

e) poate sesiza Curtea  Constituţională cu privire la neconstituţionalitatea legilor, înainte de promulgarea acestora;

f) poate sesiza direct Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a legilor şi ordonanţelor;

g) reprezintă instituţia Avocatul Poporului în faţa Camerei Deputaţilor, a Senatului şi a celorlalte autorităţi publice, precum şi în relaţiile cu persoanele fizice sau juridice;

h) angajează salariaţii instituţiei Avocatul Poporului şi exercită dreptul de autoritate disciplinară asupra acestora;

I) exercită funcţia de ordonator principal de credite, atribuţie pe care o poate delega cu respectarea prevederilor legale privind finanţele publice;

j) poate sesiza instanţa de contencios administrativ, în condiţiile legii contenciosului administrativ;

k) încearcă soluţionarea amiabilă a conflictelor apărute între persoanele fizice pe de-o parte şi instituţiile şi autorităţile publice, pe de altă parte, inclusiv prin formularea unor propuneri de soluţionare a problemelor cu care a fost sesizat;

l) formulează recomandări de îmbunătăţire a activităţii de soluţionare a petiţiilor de către instituţiile şi autorităţile publice

m) îndeplineşte alte atribuţii prevăzute de lege.

Preluat şi pe  http://www.alinagorghiu.ro