Cine zicea că viaţa post pandemie nu va mai fi la fel? Iată că pe măsură ce pericolul COVID 19 pare că se îndepărtează, ca Fata Morgana, încet dar sigur, în România se reiau obiceiurile dinainte, în special pe scena politicii mioritice nemuritoare.

Primele semne de intrare în normalitate ale aleşilor şi aspiranţilor la voturi sunt evident: populismul, bălăcăreala şi trasul sforilor pe turtele propriilor interese de găşti partidice. Nici corupţia nu a fost deranjată în ăst timp, ba chiar Pre să fi avut o perioadă de înflorire pandemică. Nimic nou sub soarele Mioriţei.

Criza sanitară i-a afectat doar pe cetăţeni, pe unii oameni ghinionişti care n-au mai avut zile să pună ştampila pe candidaţii preferaţi la viitoarele alegeri, pe sutele de mii de români rămaşi fără locuri de muncă, pe milioanele de copii pentru care şcoala este tot mai departe, adânciţi într-un analfabetism indus, pe oamenii care au stat în izolare, carantină, respectând regulile impuse de situaţiile speciale. Au mai fost nişte chestii oarecum colaterale, cum ar fi afectarea economiei, ale căror consecinţe se vor contabiliza în următorii ani. A, şi un pic, poate, doar la basca imaginii publice să-i fi atins pe guvernanţii care au fost nevoiţi să gestioneze situaţia pandemică, în ciuda voinţei lor care n-ar fi vrut în ruptul capului să fie la butoane într-o astfel de situaţie. Dar, sigur, lucrurile nu sunt gravisime şi nici insurmontabile pentru baştanii zilei.

Dovada că lucrurile au intrat pe făgaşul vechii politicii antepandemie este faptul că moftangii s-au întors la ce ştiu ei mai bine, lupta pentru ciolan. Acum, principalele obiective sunt alegerile. Câştigarea competiţiei electorale este pe viaţă şi pe moarte pentru combatanţii politici implicaţi. Deja, vin peste noi localele, care nu au cum să fie organizate conform calendarului după expirarea actualelor mandate. Guvernul le-a prelungit în situaţia de urgenţă, dar prelungirea a fost contestată. Lucru ce a creat un conflict politic şi un iminent blocaj după 15 iunie, dacă nu se va ajunge la o înţelegere politică până atunci. Administraţiile locale riscă să devină nefuncţionale odată cu expirarea mandatelor actualilor aleşi.

Dar acest lucru nu pare să-i îngrijoreze prea mult pe combatanţii politici, care şi-au început dinainte pregătirile asidue pentru campania electorală. De fapt, există  de mai mult timp o campanie electorală neoficială în curs. Se pregătesc oştile, strategiile, candidaţii, bugetele. Se pregătesc dosarele, şantajele. Unii foşti ies de prin cotloane, de la naftalină, alţii sunt reciclaţi, se reorientează după cum bate vântul puterii. Candidaţii cu dosare penale, dalmaţienii, cei cu schelete în dulap revin şi ei în bussines, dornici să urce în luminile rampei. Nu-i aşa că vă era dor de marele edil Piedone, de exemplu, cel care a uitat complet de Colectiv şi acum vrea să aducă sectorul 5 din Bucureşti, din zona rurală în epoca modernă a urbanismului bucureştean! Legea le permite! Ca şi la trecutele alegeri locale din 2016, când mulţi penali au fost aleşi, din primul tur, fără drept de şanse pentru locurile doi. Chiar dacă s-a ţipat, s-a urlat, s-au prefăcut, au promis, au jurat mulţi politicieni, unii acum la putere, că doresc, că vor face şi vor drege şi se va reveni la votul localelor în două tururi, lucrurile stau la fel ca acum patru ani.

Câştigarea localelor este foarte importantă în perspectiva alegerilor parlamentare, care vor stabili noua arhitectură a puterii în Parlament, implicit vor da viitori gestionari ai României. Luptele se anunţă de pe acum extrem de dure. Se reînvie morţii politicii româneşti, se umblă la dosare, dezvăluiri senzaţionale, ameninţări, justiţii controlate şi justiţiari controlabili, legislaţii cu dedicaţii. Apar şi fetele mari care defilează ţanţoş, chiar dacă o viaţă întreagă au fost curvele politicii de partid şi de stat. Sigur, vor mai iţi capetele cu tupeu şi nesimţire, tot felul de tudorei, mari politicieni în viaţă, profesori de dezvăluiri şi manipulări care vor face vâlvă, cum apare acum musiu Toader, par examplu, viteazul care a fost în fruntea Ministerului Justiţiei şi a stat cu pieptul gol în faţa marilor conducători ai ciumei roşii.

Principalele forţe politice care se bat şi la următoarele scrutine pentru putere sunt tot dinozaurii roşii şi galbeni, PSD şi PNL, acompaniaţi de pe margine de locotenenţii din micile alte partide politice luate la remorcă, ori aliate după interese. Cât despre oamenii noi în politică, par că vor fi tot cei vechi! Cât despre sloganul fără penali în politică, la putere, acesta va rămâne doar un slogan de campanie fără nici o şansă de concretizare în practică. Ce să mai spunem despre noile partide? Acestea se fac tot mai mici şi insignifiante, odată cu procentele lor de reuşită electorală şi cu speranţele cetăţenilor care au crezut că se poate face o schimbare de macaz în politica românească.

S-a uitat aproape de tot de marile ieşiri în stradă, de protestele faţă de subordonarea justiţiei, de cei care făceau legile pe genunchi noaptea ca hoţii, s-a uitat de miile de puşcăriaşi eliberaţi din penitenciare, s-a uitat de 10 august 2018!!!

Până şi în mass media se simt anumite cârmeli de direcţie, după cum bat vânturile şi banii intereselor politice, mai spre stânga, mai spre dreapta care nu prea există, mai curmeziş, mai la mir şi temelie...

Deocamdată, semnele ne arată că acarii care dirijează macazul României de 30 de ani, vor fi aceeaşi  şi în următorii patru-cinci ani. Doar o minune ar face să se schimbe ceva pe scena puterii politice mioritice, dar la noi până şi ”minunile” sunt făcute tot de ”sfinţii” de la butoane.