Respingerea provocării populiste
0
Editorialul de azi, în exclusivitate pentru Adevărul, este semnat de Kenneth Roth, directorul executiv de la Human Rights Watch, una dintre cele mai importante organizaţii non-guvernamentale din lume în domeniul apărării drepturilor omului şi care funcţionează în peste 90 de ţări ale lumii. Sediul său central este la New York.
Jurist de profesie, absolvent al Facultăţii de drept de la Yale Kenneth Roth lucrează pentru HRW începând cu anul 1987, după o carieră de procuror federal la New York şi în cadrul celebrei anchete Iran-Contra de la Washington. Este acum, fără îndoială, una dintre vocile cele maia scultate şi mai respectate pe plan internaţional, autor a foarte multe lucrări de referinţă dar şi conducând personal investigaţii în domeniul respectării drepturilor omului în multe dintre "zonele fierbinţi" ale planetei. Articolul său de azi atrage atenţia asupra unei probleme de mare gravitate cu care sunt confruntate multe ţări ale lumii: ridicarea populismului şi primejdiile directe care decurg din asta. Este şi un apel adresat politicienilor de pretutindeni, poate în special celor din Europa şi, posibil, cu rezonanţe specifice pentru cei din Europa Centrală şi de Est de a evita tentaţia populismului şi de a continua contrucţia pe linia modelulului european al păcii şi bunăstării.
Redăm mai jos editorialul semnat de Kenneth Roth.
Respingerea provocării populiste
Cu un an în urmă, pe când Donald Trump intra la Casa Albă, valul populismului autoritar global părea a fi de nestăvilit. Politicieni care pretindeau că vorbsc în numele "poporului" şi-au construit suportul prin demonizarea minorităţilor, atacând principiile drepturilor omului şi alimentând neîncrederea în instituţiile democratice. Astăzi, rezistenţa în multe ţări a făcut ca viitorul acestor populişti să fie mai puţin sigur. Acolo unde respingerea este puternică, avansurile populiste au fost limitate. Dar acolo unde politicienii influenţi s-au închinat mesajului lor de ură şi excludere, populiştii prosperă.
Franţa a fost punctul de cotitură. În alte ţări europene ca Austria şi Olanda, politicienii de centru şi centru-dreapta au concurat cu populiştii încercând să le întreacă poziţiile nativiste dar au sfârşit prin a le întări mesajul. Prin contrast, Emanuel Macron, apărâd cu vigoare principiile democratice, a dobândit o victorie zdrobitoare împotriva Frontului Naţional.
După alegerea lui Trump, în Statele Unite s-a observat o largă reafirmare a drepturilor omului din partea grupurilor de cetăţeni, jurnalişti, avocaţi, judecători şi public. Trump a făcut totuşi paşi regresivi, dar reacţia a limitat pagubele, mai ales eforturile sale de discriminare împotriva musulmanilor care încercau să intre în Statele Unite, să submineze dreptul americanilor la îngrijiri de sănătate şi să expulzeze persoanele transsexuale din armată.
Germania a ajuns pe prima pagină a ştirilor când Allternativa pentru Germania (AfD) a devenit primul partid de extremă dreapta care a intrat în Bundestag după decenii de-a rândul. Dar dincolo de regiunile estice ale ţării, aflate în depresie economică, unde rasismul şi xenofobia larg răspândite nu au mai fost confruntate de la prăbuşirea Zidului din Berlin încoace, AfD a câştigat cele mai multe voturi în Bavaria cea bogată, unde partenerul de guvernare al lui Angela Merkel, Uniunea Social Creştină, a adoptat mai multe din poziţiile nativiste ale AfD decât popria Uniune Creştin Democrată a lui Angela Merkel. Confruntarea de principiu s-a arătat mai eficientă decât competiţia calculată.
In Europa Centrală, largi proteste publice şi ameninţarea unei acţiuni legale din partea Uniunii Europene au provocat eforturile Poloniei de a submina independenţa juridică şi statul de drept, şi au împiedicat planurile Ungariei de a închide Universitatea Europei Centrale, un bastion al gândirii independente care se opunea "democraţiei iliberale" apărată de Primul Ministru Viktor Orbán.
In Venezuela, protestatarii au ieşit în număr mare pe străzi atunci când autarhia incompetentă a preşedintelui Nicolás Maduro a distrus economia acestei tări potenţial bogată în petrol. Multe guverne latino-americane i s-au alăturat , lepădându-şi şovăiala tradiţională, ca să critice represiunea unui vecin.
In Africa, câţiva lideri abuzivi, unii cu sânge pe mâini şi temându-se de inculpare au invocat naţionalismul african ca să comploteze un exod în masă al ţărilor lor din Tribunalul Penal Internaţional (TPI). Dar aceasta a devenit un eşec de masă atunci când o revărsare de sprijin popular in fvoarea TPI din partea unor grupuri civice din Africa a ajutat să convingă cele mai multe din guvernele africane să continue să sprijine Tribunalul Penal Internaţional.
Uneori, dacă state mai puternice făceau opoziţie sau nu ajutau, statele mai mici erau cele care conduceau apărarea drepturilor pe plan mondial. Consiliul ONU pentru Drepturile Omului a deschis o anchetă privind abuzurile din Yemen datorită conducerii Olandei.
Adunrea Generală ONU a dejucat vetoul Consiliului de Securitate al Rusiei şi a numit un procuror pentru crimele de război din Siria datorită conducerii Lichtenştein. Islanda a condus un efort la Consiliul Dreptuilor Omului penru a provoca campania de execuţii sumare a suspecţilor de droguri a Preşedintelui Filipinelor Rodrigo Duterte.
Nici una din aceste rezistenţe nu este o garanţie de succes. Autocraţii în funcţie au avantajul de a putea angaja puterea de stat. Dar rezistenţa arată că adevărata putere este în mişcare.
Prin contrast, acolo unde rezistenţa domestică este suprimată şi îngrijorarea internaţională lipseşte, forţele populiste şi alte forţe anti-drepturi prosperă. Preşedintele Recep Tayyip Erdoğan a decimat sistemul demoratic al Turciei pe când UE se concentrase ca să ajute oprirea refugiaţilor care năvăleau în Europa.
Preşedintele Abdel Fattah el-Sisi a zdrobit dizidenţa publică în Egipt în timp ce convingea guvernele vestice că luptă împotriva terorismului şi asigură stabilitate. Preşedintele rus Vladimir Putin şi Preşeintele Chinei Xi Jinping s-au îmbarcat în cea mai severă represiune a disidenţei în decursul unei generaţii cu foarte puţină opoziţie din ţările vestice.
Noul Prinţ moştenitor al Arabiei Saudite, profitând de frica manifestată de statele vestice faţă de influenţa Iranului, a condus o coaliţie arabă care bombarda civili şi a blocat ajutoarele spre Yemen, creând un enorm dezastru umanitar.
Stimulaţi de extremişti budişti, militarii din Burma au întreprins o campanie de curăţire etnică masivă împotriva populaţiei musulmane Rohingya în timp ce puterile vestice ezitau să exercite presiune ca răspuns, dintr-o deferenţă deplasată faţă de Aung San Suu Kyi.
Lecţia centrală este aceea că drepturile omului pot fi protejate de provocările populiste şi autocratice. Este nevoie de o apărare principală în loc de o predare, de angajament în loc de disperare.
----------
Kenneth Roth este director executiv al Human Rights Watch . Urmăriţi-l pe Twitter
Se încarcă comentariile...
