Pentru moment, Putin o va lăsa mai moale cu „federalizarea”, iar guvernarea europeană trebuie să deblocheze finanţarea de la UE, pentru ca „socialiştii să guverneze ruseşte”. Până atunci, debarcarea lui Plahotniuc rămâne o victorie de etapă a Kremlinului, în care a reuşit să implice singura forţa pro-europeană de la Chişinău: Blocul ACUM.

 

Decizia lui Plahotniuc nu a fost bizară şi nici luată sub impulsul unor medieri externe, cum au lăsat să se înţeleagă cohortele de analişti pasionaţi de R.Moldova de la Bucureşti, care îndeplinesc anumite „misiuni” mai puţin acoperite dinspre zona întunecată a serviciilor de informaţii. Oligarhul Vladimir Plahotniuc şi acoliţii săi au înţeles încă de miercuri seara că „domnia acestora” în R.Moldova s-a terminat, iar cedarea pe cale paşnică a puterii politice este unica lor şansă de supravieţuire, în contextul în care SIS-ul  moldovean era pregătit pentru confruntări de stradă la Chişinău în această duminică, dacă „oamenii Moscovei camuflaţi în susţinătorii PSRM şi ai Blocului ACUM” ar fi ieşit în stradă. Deja în centrul capitalei moldave erau campate corturile susţinătorilor lui Plahotniuc.

Scenariul ar fi avut consecinţe mai dure pentru Plahotniuc, iar oligarhul nu ar fi dorit să rişte mai mult în contextul în care susţinerea de pe axa Washington – Tel Aviv s-a stopat brusc, iar decizia Cabinetului Filip de a muta amabasada de la Tel Aviv la Ierusalim s-a dovedit a fi o eroare, întrucât nu mai avea credibilitate.

Deşi mulţi politicieni, jurnalişti, analişti, „păreologi” au clamat victoria europenismului la Chişinău vineri seară, situaţia din R.Moldova este mult mai complicată decât a fost în momentul în care alianţa formată din Blocul ACUM şi PSRM au început ofensiva anti-Plaha din plenul moldovean, sub bagheta Zinaidei Greceanîi, o democrată „putinistă” cu legături strânse în rândul silovikilor de la Kremlin. Nu sunt şi nu am fost vreodată fan al lui Vladimir Plahotniuc, dar asocierea Blocului ACUM cu oamenii Moscovei s-ar putea dovedi o greşeală tactică majoră până în iarnă, întrucât Igor Dodon şi PSRM au mână liberă în Moldova pentru a controla Procuratura şi instituţiile de forţă.

Sub beţia unei victorii de moment împotriva celui mai puternic şi viclean oligarh, care a făcut jocurile în statul moldovean între 2009 şi 2019, aleşii Blocului ACUM şi ai PSRM vor avea o „lună de miere”, după care va începe o luptă pentru acaparea instituţiilor de forţă ale R.Moldova, dezoligarhizate sub impulsul „europenizării şi al dreptăţii sociale şi morale”. Din acest joc intern, va câştiga încă odată Federaţia Rusă  care pentru moment o va lăsa mai moale cu federalizarea R.Moldova, şi va căuta un alt moment prielnic, cel mai probabil prin primăvara anului viitor.

De asemenea, la Chişinău va începe o „vânătoare de vrăjitoare, de dosare şi de personaje puşcăriabile”, pentru a masca lupta internă pentru putere a celor două forţe câştigătoare, iar punctul culminant ar putea fi aducerea în cătuşe a lui Vladimir Plahotniuc, pentru a fi deferit justiţiei statului moldovean. Îmi este greu să cred că bunele intenţii ale Maiei Sandu vor prevala în reconstrucţia statului moldovean, după eliminarea elementelor corupte şi impuse de Plahotniuc, în contextul în care ora exactă se va da la Kremlin. În toată această ecuaţie, România este total ieşită din acest joc în contextul în care guvernările de la Bucureşti au girat combinaţiile lui Plahotniuc, iar pentru serviciile noastre secrete spaţiul dintre Prut şi Nistru este terenul ideal pentru a cheltui aiurea bani pe forme fără fond şi pe oameni de paie.

Citeşte analiza completă pe Jurnaliştii.ro.