În spatele uşilor închise a existat şi presiunea exercitată de la Bucureşti. Plahotniuc a înţeles că toată asistenţa României pentru Republica Moldova va înceta, dacă se cramponează de putere.

Ce va fi de acum încolo?

Este de presupus că oameni politici de la Chişinău au înţeles la ce riscuri se supun dacă nu au umbrela unei alianţe puternice, aşa cum este UE pentru România. Împrejurarea că Rusia a vrut şi ea să scape de Plahotniuc a fost un atu important în încheierea crizei de la Chişinău. Dar dacă nu exista acest atu? Ce s-ar fi întâmplat în Republica Moldova?

Şi România a trecut printr-o criză comparabilă cu aceea din Republica Moldova. Clanul Dragnea & Tăriceanu a vrut să încalece justiţia, pentru a-şi salva pielea de puşcărie. Nu le-a mers datorită reacţiei UE şi Americii, a populaţiei, a presei independente. Populaţia a administrat o lovitură năucitoare coaliţiei de guvernare în 26 mai. Preşedintele Iohannis a reuşit, cu un referendum votat de 80% dintre alegători, să securizeze lupta împotriva corupţiei. Dragnea a ajuns în închisoare, prin decizia unor magistraţi curajoşi.

Curtea Constituţională din Republica Moldova s-a făcut de râs

Toate deciziile din ultimele zile emise de CC a Republicii Moldova frizau ridicolul. CC se erija în Dumnezeul ţării, dizolva parlamentul, guvernul, suspenda preşedintele ţării. O dictatură în toată regula. Apare întrebarea dacă astfel de acţiuni nu pun sub semnul întrebării Curţile Constituţionale din alte ţări, inclusiv din România. Nu poate o mână de oameni să decidă soarta unei ţări, igorand suveranitatea poporului şi organele liber alese. Trebuie revăzut cadrul legal în care funcţionează aceste Curţi Constituţionale, pentru că în multe cazuri acţionează politic, făcând jocurile unor partide sau ale unor oameni politici.

Ce ar trebui să facă România mai departe?

„Umbrela” de securitate şi siguranţa statului de drept, UE şi NATO, ar trebui extinsă şi asupra Republicii Moldova. Cum este puţin probabil ca UE să accepte o extindere a sa către est, extindere care s-ar lovi de opoziţia acerbă a Rusiei, singura cale rapidă şi rezonabilă este unirea Republicii Moldova cu România. Trauma din ultimele zile ar trebui să dea de gândit politicienilor şi cetăţenilor conştienţi de pericolele care pândesc ţara lor. Dacă data viitoare Rusia ar susţine un alt „Plahotniuc”, Republica Moldova n-ar mai scăpa aşa de uşor de dictatură şi capturarea ţării de către un oligarh.

Sunt câteva direcţii în care România poate acţiona imediat, prin iniţierea unor proiecte importante.

Interconectarea sistemelor energetice ale celor două ţări. Presiunea pe care o poate exercita Rusia asupra Republicii Moldova prin furnizarea gazului vital pentru economia ţării, trebuie să înceteze. PIB-ul Republicii Moldova este de doar 8 miliarde de euro. Al României de 200 miliarde de euro. Nu ar fi nicio problemă ca economia României să absoarbă economia Republicii Moldova, cu avantaje mari pentru ţara vecină. Vorbim aceeaşi limbă, avem aceeaşi istorie. S-ar repeta, într-un fel, unirea Germaniei de Vest cu Germania de Est.

Construirea autostrăzii Chişinău-Tg Mureş. România ar trebui să extindă studiile de fezabilitate şi proiectare a autostrăzii Iasi-Tg Mureş, la varianta Chişinău-Tg Mureş. Ar fi un prim pas care să arate interesul României pentru unirea cu fraţii de peste Prut.

Sincronizarea sistemelor de educaţie din cele două ţări. Nu ar fi dificil ca două comisii, formate din experţi, una la Bucureşti şi alta la Chişinău, să studieze asemănările şi deosebirile dintre cele două sisteme de educaţie şi să propună celor două state soluţii care să conducă la sincronizarea celor 2 sisteme de educaţie.

Lupta anticorupţie. După alegerile şi referendumul din 26 mai este de aşteptat ca lupta anticorupţie să-şi reia avântul în România, după temporizarea indusă de Dragnea şi clica sa. De structurile DNA, DIICOT, ale parchetelor de la noi, ar putea beneficia şi Republica Moldova, pentru că automat instituţiile noastre mai puternice şi-ar extinde activitatea şi în Republica Moldova.

Banii europeni ar ajunge mai repede în Republica Moldova. Este vorba, în primul rând, de subvenţiile la hectar, acordate tuturor agricultorilor din ţările UE. Investiţiile, româneşti şi străine, ar avea drum mai rapid către teritoriul Republicii Moldova, odată ce, prin unirea cu România, ar face parte din UE.

Standardul de viaţă al cetăţenilor moldoveni s-ar ridica imediat la nivelul celui din România. Este vorba de pensii, salariul minim, salariile aparatului bugetar, care vor fi ridicate la nivelul celui din România.

Libera circulaţie a persoanelor, mărfurilor, ideilor. Piaţa forţei de muncă a UE s-ar deschide imediat şi pentru cetăţenii moldoveni. România a câştigat şi câştigă enorm de pe urma celor 4 milioane de români care muncesc în ţări din UE. Zeci de miliarde de euro trimise acasă, relaţii de afaceri, de desfacere a mărfurilor, în primul rând din agricultură la preţurile din UE, firme deschise de români în străinătate, iată doar câteva dintre avantajele de care s-ar bucura şi cetăţenii moldoveni în cazul unirii Republicii Moldova cu România.

Şi România ar avea de câştigat. Creşterea populaţiei sale cu 3 milioane de români, extinderea teritoriului spre est, până la Nistru, creşterea importanţei şi ponderii în cadrul UE, nu sunt lucruri de neglijat.

Sigur că Rusia s-ar opune. În faţa dorinţei şi deciziei celor două popoare nu are nici Rusia ce să facă. Referendumurile din cele două ţări ar închide şi gura Moscovei, dacă ar decide unirea. Cu sprijinul UE şi NATO, unirea este acum posibilă. Depinde doar de voinţa celor două popoare să se şi realizeze. Şi de înţelepciunea conducătorilor politici din cele două ţări. Nu este sigur că va mai exista curând o fereastră de oportunitate asemănătoare celei prezente.