Remarcabil: Victor Ponta recunoaşte, după trei ani, lovitura de stat. Şi regretă faptele

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

Dar mai întâi de toate, puţină publicitate. Doamna Bombonica Dragnea, din localitatea Alexandria, judeţul Teleorman, este instructor autorizat de Theta Healing, o metodă modernă de meditaţie, care permite, printre altele, gestionarea eficientă a emoţiilor. Telefon: 0735X0Y0Z0, tarif normal. Pentru o viaţă sănătoasă, consumaţi zilnic fructe şi legume. Acum revenim în studio.

Ohooooo, dar ce declaraţie senzaţională a făcut Victor Ponta duminică seara, după ce l-a votat pe Liviu Dragnea ca preşedinte al PSD - şi să sperăm, spre binele lui Dragnea, că nu l-a votat ca pe Geoană în 2009, când l-a preferat pe Crin Antonescu.

Întrebat cum ar răspunde la chestionarul distribuit membrilor PSD odată cu buletinul de vot, mai exact la întrebarea privind deciziile proaste ale guvernului său, Victor Ponta a declarat textual: ”Îmi pare rău că am cedat, am schimbat nişte legi, că altfel, în 2012 îl demiteam pe Băsescu şi era bine pentru România, Crin Antonescu era preşedinte şi România arăta altfel, mult, de o sută de ori mai bine decât arată azi”. Iscodit de ziarişti asupra legilor pe care le-a schimbat, premierul a parat scurt: ”Păi nu ţineţi minte? Nu mai deschideţi subiectul, că n-are rost. Vă mulţumesc”. Cum să n-aibă rost?

Carevasăzică, domnul Ponta regretă că ”a cedat” şi ”a schimbat nişte legi”. Să le luăm în ordine inversă.

Ce legi au fost schimbate

Dacă suprapunem declaraţia de acum peste faptele de acum trei ani, putem constata următoarele: în seara zilei de miercuri, 4 iulie 2012, pe la ora 20.00, Guvernul s-a întrunit în şedinţă şi a adoptat două ordonanţe de urgenţă. Una desfiinţa cvorumul de participare la referendumul pentru demiterea preşedintelui, dar nu şi la celelalte tipuri de referendum, iar cealaltă anula dintre atribuţiile Curţii Constituţionale pe cea care îi permite să judece hotărârile emise de Parlament. La ora 22.00, ambele ordonanţe erau deja publicate în Monitorul Oficial.

Cu numai o zi înainte, pe 3 iulie 2012, Parlamentul dominat de USL emisese hotărârile de demitere a şefilor celor două Camere şi a Avocatului Poporului şi, de asemenea, declanşase procedurile de suspendare a preşedintelui şi de demitere prin referendum.

Ordonanţele Guvernului dublau practic două propuneri legislative cu obiective identice, care trecuseră deja prin Parlament şi se aflau în examinarea Curţii Constituţionale. De fapt, cele două ordonanţe ale lui Ponta s-au vrut a fi o soluţie de back-up, o plasă de siguranţă în cazul în care CCR ar fi invalidat propunerile legislative - ştiut fiind că ordonanţele intră în vigoare imediat după publicare şi nu pot fi atacate decât de Avocatul Poporului, care tocmai fusese demis.

Vocaţia tuturor acestor acte normative era, pe de o parte, aceea de a uşura demiterea preşedintelui, prin abrogarea cvorumului de participare la referendum, şi pe de altă parte, de a preveni orice încercare de atacare la CCR a cascadei de hotărâri parlamentare şi ordonanţe guvernamentale care urmau să asigure conspiratorilor aparenţa de legalitate a acţiunilor lor.

Însă magistraţii CCR au sesizat şmecheria dublării legilor cu ordonanţe, au constatat, citez, ”comportamentul neconstituţional şi abuziv al Guvernului faţă de Curtea Constituţională” şi au emis decizii care păstrau în vigoare atât cvorumul, cât şi prerogativa Curţii de a judeca hotărârile Parlamentului. În schimb, spre uluirea tuturor, CCR şi-a schimbat pe neaşteptate jurisprudenţa şi a respins contestaţiile faţă de hotărârile de demitere a şefilor Camerelor şi a Avocatului Poporului - deşi în 2005, la o tentativă similară de demitere, aceeaşi Curte a protejat mandatele lui Adrian Năstase şi Nicolae Văcăroiu.

Ca urmare a întregului ansamblu de decizii emise de CCR în acele zile, a apărut evident că cele două ordonanţe emise de Guvern au fost perfect inutile din punct de vedere juridic. Cu sau fără ele, regulile jocului de demitere a preşedintelui ar fi fost fix aceleaşi, stabilite de către CCR. Şi probabil că, analizând retrospectiv evenimentele, Victor Ponta a înţeles inutitlitatea lor şi de aici vine şi frustrarea sa de azi. Sigur, nimic nu garantează că, în lipsa ordonanţelor, Băsescu chiar ar fi fost debarcat, aşa cum spune acum Ponta – dar acesta e stilul său de a rescrie până şi istoria contrafactuală, conform binecunoscutului principiu comunist ”Nimic nu e mai imprevizibil ca trecutul”.

Pe cât de inutile juridic, pe atât de catastrofale s-au dovedit cele două ordonanţe în plan politic pentru Victor Ponta. Pentru că dacă întreaga operaţiune de demitere a preşedintelui Băsescu ar fi rămas la nivelul strict parlamentar, cu greu i s-ar fi putut găsi cusururi şi, mai ales, autori identificabili. Responsabilitatea ar fi fost difuză şi risipită într-o majoritate care votează cum vrea ea.

Abia angajarea Guvernului şi a instrumentelor de stat în această aventură a făcut din Ponta o ţintă, a stârnit riposta fermă a Uniunii Europene şi a guvernelor occidentale şi, mai presus de toate, a conferit întregii acţiuni elementele constitutive ale unei lovituri de stat.

Căci asta este atunci când o parte a puterii executive încearcă să elimine, ”neconstituţional şi abuziv”, exponenţii unei alte părţi a puterii executive: lovitură de stat. Nu e neaparat necesar să existe tancuri pe străzi şi militari cu glonţul pe ţeavă.

Surpriza absolută: cedarea lui Victor Ponta

Nu ştiu dacă Victor Ponta a aflat abia acum semnificaţia faptelor sale din 2012 sau o ştia încă de atunci. Înclin să cred a doua variantă, pentru că acum nu regretă doar faptele în sine, ci şi că ”a cedat” unor insistenţe de a le comite. Şi aceasta este noutatea absolută pe care ne-o oferă premierul.

Din păcate, a refuzat să spună cine a insistat, în faţa cui a cedat, dar momentul anume ales pentru a face această declaraţie - alegerea lui Liviu Dragnea ca lider PSD - ne-ar putea indica unul dintre suspecţi. În plus, caracterul sumar al vorbelor sale ne îndreptăţesc să credem că acestea n-au fost adresate de fapt publicului larg, ci unui grup restrâns de urechi avizate. La drept vorbind, în momentul declaraţiei, de-a dreapta lui Ponta erau doar urechile lui Liviu Dragnea.

E greu de spus acum dacă cei care l-au împins pe Ponta la asumarea ordonanţelor au făcut-o doar pentru a avea o soluţie de back-up la decizii imprevizibile ale CCR sau nu cumva au urmărit, premeditat, şi implicarea directă a premierului în lovitura de stat - conform binecunoscutului principiu mafiot ”Vezi că noi ştim ce-ai făcut astă-vară”. Se ştie doar că mafioţii nu primesc în rândurile lor un nou recrut decât după ce îl pun să comită un asasinat, pentru ca drumul pe care a apucat-o să fie fără întoarcere. Poate ne va lămuri asupra acestui aspect fie istoria, fie vreo altă declaraţie sumară a premierului.

Zâmbetul lui Liviu Dragnea

De bună seamă, scurtul discurs al lui Victor Ponta pare să fi fost forma sa de a le comunica celorlalţi complici ”Vedeţi că şi eu ştiu ce-aţi făcut astă vară”, iar o menţiune aparte merită reacţia lui Liviu Dragnea. Iniţial, zâmbea cu gura până la urechi. Când a auzit ce spune Ponta, lucruri fără nicio legătură cu evenimentul la care tocmai participaseră, zâmbetul i-a dispărut subtil şi i-a mai rămas să zâmbească, din inerţie, doar mustaţa. Apoi, când premierul a curmat brusc dezvoltarea subiectului, zâmbetul larg i-a revenit pe buze. În rest, a fost un Sfinx, ochii i-au rămas imobili şi niciun muşchi nu i-a tresărit pe faţă.

Iar cei care se minunează de formidabila stăpânire de sine a lui Liviu Dragnea, sau în general de comportamentul său din ultima vreme, poate că n-ar fi rău să plătească o consultaţie la doamna Bombonica Dragnea, instructor autorizat de Theta Healing din localitatea Alexandria, judeţul Teleorman. Din câte am aflat, Theta Healing e o chestie parcă un pic mai sofisticată decât flacăra violet.

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite