Relaţia ministrului de Finanţe, Adrian Câciu, cu compania chineză Huawei, un risc la adresa securităţii naţionale?

Adrian Câciu a încasat 5.000 euro de la compania chineză Huawei pentru a-i susţine public, prin articole în presă, implementarea tehnologiei 5G în lume. Exact în perioada în care România a dat o lege, în iunie 2021, prin care excludea Huawei de la licitaţia pentru 5G. Şi asta, ca urmare a unui Memorandum semnat cu SUA. Şi alte ţări din NATO, SUA, Marea Britanie, Franţa au procedat la fel.

Motivul, existau rapoarte care demonstrau că firma chineză ar fi controlată de statul chinez şi s-ar fi implicat în activităţi de spionaj.

Ministrul Câciu recunoaşte

Întrebat la un post tv despre aceste articole, ministrul Câciu recunoaşte că le-a scris, dar:

„Colaborarea mea cu schemele de promovare este publică, am declaraţia de avere. Nu cred că am făcut advertorial pentru o anumită companie, ci pentru un anumit principiu. Nici anul acesta nu am reuşit să avem licitaţie 5G. Nu contează cine ar câştiga, ci ideea de bază este pierderea de competitivitate”.

Problema de bază este următoarea. Ca membru PSD şi cu funcţii importante în statul român, domnul Câciu n-a fost de acord cu politica statului român, ba a luat şi bani ca să o contrazică public. Acum, ca ministru de Finanţe, şi-a schimbat poziţia peste noapte?

Ideea cu o largă competitivitate este corectă. Dar, să nu fi auzit dl Câciu de rapoartele serviciilor secrete care spuneau că statul chinez se află în spatele companiei Huawei, iar din poziţia de furnizor de echipamente 5G era bănuită de spionaj în favoarea Chinei?

Punând în balanţă cele două argumente, dl Câciu a ales interesele companiei Huawei. Adică banii pe care i-a încasat pentru promovarea companiei.

În plus, dl Câciu a încasat bani pentru a susţine o poziţie contrară politicii statului român, manifestată chiar printr-o lege care excludea Huawei de la licitaţia pentru 5G.

Ca membru PSD, aceste „convingeri” ale dlui Câciu n-ar fi avut prea mare importanţă. Am văzut la PSD şi alte „gogomănii”, mai mari decât aceasta.

Acum lucrurile stau cu totul altfel. Dl Câciu este ministrul de Finanţe al României, o poziţie în guvernul României din care poate afecta negativ interesele ţării, prin intervenţii „contra cost” pentru Huawei, alte state sau alte mari companii din lume.

Chiar dacă ministrul Câciu şi-ar reprima, să zicem, tentaţia unor sume fabuloase de bani de la alte state sau companii, rămâne problema de vulnerabilitate la adresa securităţii naţionale.

Ca şi la premierul Cîţu, trecutul său american n-a fost cunoscut de serviciile noastre de informaţii, sau n-a contat în ochii preşedintelui Iohannis. La ministrul Câciu se întâmplă la fel. Episodul „bani de la Huawei”, pentru sutinerea unor interese contrare intereselor statului român n-a fost cunoscut, sau n-a contat.

Cine poate da siguranţa că ministrul Câciu nu va repeta acum, din poziţia de ministru de Finanţe, figura cu Huawei, când s-a văzut cât de puţin contează pentru dânsul poziţia şi interesele statului român? Nimeni!

Când e vorba de intersele unui stat nu ne putem permite astfel de vulnerabilităţi. Şi nu vedem nicio reacţie, pozitivă sau negativă, de la conducerea statului, într-o astfel de imprejurare care ar putea afecta securitatea naţională.

Ca şi în alte ocazii, aici nu este vorba doar de legalitate. Când o persoană ajunge într-o poziţie extrem de importantă a statului, cum este aceea de ministru de Finanţe, trebuie să ofere, mai întâi, suficiente garanţii că nu va „vinde” interesele statului român pentru altfel de interese. Ministrul Adrian Câciu nu oferă astfel de garanţii.