Reframing 2021: Internaţionalizare şi claritate externă, dincolo de confuzie internă

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

În anii 90-2000, una dintre principalele teme din discursul public se referea la europenizare. Era dezideratul simplu al unei societăţi ieşite din comunism şi care nu trecuse prin cea mai uşoară tranziţie. În contextul cvasi-consensului – foarte important de altfel – din societate pentru aderarea la UE şi NATO, soluţia venea dinspre extern, din presiunea de a intra şi noi în rândul lumii, de a nu ne mai face din periferie o etichetă deloc comodă.

Săptămâna trecută am avut încă o confirmare despre cât de dezamăgitor poate fi “internul”. Iar aici nu este vorba de a discredita politica: ceea ce unora le pare circ, alţii pot vedea drept magia democraţiei în stare pură. Dezamăgirea vine de la faptul că, dincolo de jocuri politice pe mize mici, nu vezi niciun fel de claritate despre ce trebuie să facă România în săptămânile, lunile şi anii următori. Trăim o confuzie de cale, de perspectivă şi de ambiţie. Luptându-ne cu pandemia şi cu problemele economice inerente, ne uităm insuficient la cum se schimbă lumea şi la cum putem profita de circumstanţe pentru a ne alinia discursul public de “lider regional” cu acţiunile în plan politic, economic şi extern.

Argumentul meu este că, pentru a oferi claritate şi ambiţie, trebuie încă o dată să ne orientăm către extern, evident cu o altă strategie decât cea cu care am operat înainte de momentele UE ş NATO. Acum, politicul nu mai poate merge de unul singur pentru a juca în extern cartea post-Război Rece. Este nevoie de sofisticare, de coordonare, de o abordare mult mai amplă.

Primul pas ţine de internaţionalizarea businessului, de ieşirea în lume a capacităţii de inovare a antreprenorilor din ţara noastră. Din păcate, în acest moment, suntem mult sub ţări precum Ungaria, Polonia şi Cehia la investiţii directe în străinătate. În topul celor mai mari companii din regiune, nu reuşim să facem faţă competiţiei dinspre V4. Totuşi, performanţa actuală cel mult mediocră nu înseamnă că trebuie să ne mulţumim cu puţin. Ne uităm la zona de IT, la UiPath, la Bitdefender sau la Elrond, o să începem să ne uităm tot mai mult agri-business, dar este loc de mult mai mult. Roata nici măcar nu trebuie inventată, există deja studii în rândul antreprenorilor interesaţi de extindere care-şi doresc să găsească parteneri în exterior, eventual cu sprijinul mediului diplomatic românesc, care vor să aibă acces mai uşor la capital, la un aparat birocratic cu care să lucreze în parteneriat şi la scheme de sprijin cu adevărat favorabile. 

Este una dintre reţelele schimbării profilului economic al României, pentru că internaţionalizarea aduce inovare, mai multă productivitate, salarii mai mari şi compensarea pierderii de turaţie economică şi demografică din ţară. Chiar a venit timpul să nu mai exportăm doar savanţi şi culegători de sparanghel, putem ambala mult mai bine avantajele, ideile şi produsele pe care le avem. Putem, aşadar, începe să gândim global economic, chiar prin susţinerea unor firme de tip born global, aşa cum face Suedia.

Economicul este doar o direcţie, el poate fi urmat de societatea civilă şi de zona academică şi de consultanţă, de exemplu. Încă nu valorizăm suficient experienţa dobândită în transformarea statului, a societăţii, a economiei şi a instituţiilor în ciclurile succesive prin care am trecut în ultimii 30 ani. Putem, prin societatea noastră civilă profesionalizată – unde în mod cert există expertiză – să contribuim la transformarea instituţiilor în ţări care se confruntă cu probleme similare. Atacul în extern se construieşte nu doar cu bani, ci şi cu expertiză, cu idei, cu universităţi, de unde şi necesitatea de a pune în valoare zonele academice unde putem fi competitivi la nivel global (chiar dacă ele nu sunt foarte multe). Acum este timpul pentru parteneriate, pentru discuţii, pentru aruncarea buzduganului către toate cele nouă zări.

Aşteptarea unor reforme profunde statale va mai dura în România – deocamdată, din păcate, dilemele noastre la vârf sunt mult mai mici şi mai meschine. Devine fundamental să ne mişcăm asociativ, organizaţional şi individual, să preluăm practici globale şi să profităm de agilitatea şi flexibilitatea românească. Este cea mai bună variantă pentru a fi câştigătorii crizei, nu pierzătorii ei. Externul poate fi nu doar salvarea noastră, ci scara spre un alt nivel. Dacă ne facem treaba bine, la un moment va urma şi politica, mult prea rămasă în urmă pentru a reprezenta societatea.

Articol adaptat în limba română din cartea Global Europe and Global Romania as Crisis Solutions, care va fi publicată în 2021

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite