Referendumul pe justiţie: mic manual de întrebuinţare

În acest moment, există o certitudine: va fi organizat un referendum simultan cu alegerile europene (este de neînţeles de ce limba română suportă un barbarism de genul „alegerile europarlamentare“, din moment ce nu există niciun EuroParlament).

Este însă singura certitudine existentă. Întrebarea referendumului nu este încă fixată. A existat o dezbatere în Parlament pe această temă, precum şi o hotărâre pozitivă a Parlamentului în acest sens. Tema aprobată de Parlament lasă loc oricărui tip de întrebare.

Un referendum este legitim atâta vreme cât răspunde unei chestiuni care nu poate fi tranşată la nivel politic, prin intermediul reprezentanţilor din Parlament. Un referendum nu este legitim dacă serveşte doar unui scop politic - acela de a substitui democraţia reprezentativă cu cea directă. Ȋn ce categorie ar intra anunţatul referendum legat de justiţie? Contextul posterior alegerilor parlamentare din 2016 ne arată că există un clivaj clar între forţele politice care vor să-şi subordoneze justiţia pentru a-şi satisface anumite interese personale ale liderilor şi forţele politice care doresc continuarea angajamentelor asumate de România în domeniul justiţiei prin aderarea la CEDO în 1994, prin acceptarea MCV în 2006 şi prin folosirea la nivelul instanţelor judecătoreşti şi al CCR a recomandărilor Comisiei de la Veneţia. Este vorba de o bătălie continuă, cu folosirea tuturor mijloacelor instituţionale, o bătălie care uneori s-a prelungit în stradă - a se vedea manifestaţiile de la începutul anului 2017. Clivajul pro şi anti-justiţie a devenit cel mai important clivaj politic din România anului 2019. Drept dovadă, cei mai vehemenţi adepţi ai măsurilor împotriva independenţei justiţiei, din societatea civilă sau media, şi-au găsit loc pe lista partidului care promovează agenda anti-justiţie - PSD.

Ar tranşa un referendum acest clivaj? Depinde de rezultat. Dacă va fi validat, răspunsul ar fi afirmativ. Adepţii limitării independenţei justiţiei ar trebui să se replieze pe o altă temă. Clivajul existent ar deveni inutil, contraproductiv. Dacă însă nu va fi validat, clivajul respectiv va continua. Ce se va întâmpla însă în cazul în care referendumul nu va fi validat dar participarea va fi totuşi importantă? Fiecare parte a clivajului va pretinde că a câştigat. Clivajul nu numai că va continua dar se va aprofunda. Un referendum invalidat, chiar dacă arată o tendinţă clară, este cel mai puţin dorit rezultat din partea actorilor politici. Disputa legată de semnificaţia votului se va transforma într-o dispută legată de legitimitatea discursului.

Există semne foarte serioase pentru a considera că suntem în această ipoteză. Este dificil a crede că toţi care vor veni la vot (dacă prezenţa va fi de 30%) sau majoritatea lor covârşitoare (dacă prezenţa va tinde spre 40%) vor vota DA la acest referendum. Mulţi dintre alegătorii PSD sau ALDE nu vor veni la vot, iar cei care vor veni vor vota o singură dată, pentru partidul pe care îl simpatizează.

Un calcul simplu. Să presupunem o prezenţă record, de 42%. Dintre aceştia, 42% (suma cumulată a voturilor PNL şi PLUS) ar vota DA. Aceasta înseamnă 17,64% din total voturi exprimate. Să presupunem o prezenţă minimă, de 30%. Aceasta înseamnă 12,6% voturi pentru opţiunea DA. Am putea lua în calcul ipoteza în care la vot ar veni şi persoane care nu vor vota decât la referendum. Ar veni la vot în plus aproximativ 12% din electorat? Greu de crezut.

Participarea la referendum va depinde însă foarte mult de felul în care va fi formulată întrebarea şi de vectorii de imagine care vor promova necesitatea acestei întrebări.

Ipoteza cea mai probabilă este aceea că, în situaţia unui boicot din partea PSD - ALDE, vom avea cea mai mică prezenţă la vot la alegerile europene în România, începând cu anul 2007. Pentru aceste partide, miza nu este Parlamentul European. Vom avea astfel un deficit serios de legitimitate al celor care vor fi aleşi în Parlamentul European. România s-a mai confruntat cu o problemă similară, datorită participării scăzute la alegerile europene. S-ar putea ca de această dată criza reprezentării să devină una foarte serioasă. Pe acest fundal, discursul partidelor populiste va câştiga adepţi într-un ritm accelerat.

33 de reprezentanţi în Parlamentul European cu foarte puţine voturi ca zestre electorală şi un referendum invalidat care va face ca tema independenţei justiţiei să nu mai poată fi folosită în dezbaterile politice şi să se deschidă astfel cale liberă celor care doresc să intervină brutal în justiţie. Un scenariu foarte probabil. După 26 mai, dacă referendumul va fi invalidat, valul de ordonanţe care să continue asaltul politicului la adresa justiţiei nu va putea fi oprit - va fi considerat chiar ca expresia firească a rezultatelor referendumului.

Participarea la referendum va depinde însă foarte mult de felul în care va fi formulată întrebarea şi de vectorii de imagine care vor promova necesitatea acestei întrebări. O întrebare care să fie banală ori în contradicţie cu Constituţia va trece neobservată, respectiv nu va fi validată. O întrebare care ar surprinde clivajul politic al momentului ar fi recunoscută ca atare. Forma ideală este „Sunteţi de acord cu continuarea angajamentelor asumate de România în raport cu Uniunea Europeană referitor la independenţa justiţiei şi lupta anticorupţie?“. O întrebare bine pusă incită la un răspuns, oricare ar fi acesta, ceea ce creşte participarea şi implicit şansele validării unui referendum. O întrebare fără sens incită, dimpotrivă, la un boicot masiv, fără să mai fie nevoie de apelul la neprezentare din partea unor forţe politice.