Referendumul lui Iohannis: pragmatism electoral şi posibile urmări

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:
FOTO presidency
FOTO presidency

După mai bine de 2 ani, preşedintele Klaus Iohannis a declarat că este „aproape hotărât“ să convoace referendumul consultativ pe tema justiţiei şi luptei anticorupţie. Din momentul câştigării alegerilor, PSD-ul nu a avut alt obiectiv decât distrugerea justiţiei şi punerea acesteia sub controlul politicului.

Preşedintele Iohannis a părut, mai ales la început, că este principala forţă din stat care susţine independenţa justiţiei şi care este dispusă să se împotrivească tăvălugului roşu.

Cu timpul însă, frica de asociere cu modelul de „preşedinte jucător“, dar şi firea sa mai puţin combativă, l-au împins într-o defensivă anemică în urma căreia PSD-ul a capitalizat victorie după victorie. Mai mult, preşedintele Iohannis a părut fără reacţie nu doar în momentele în care justiţia era dinamitată, dar chiar şi atunci când funcţia sa era golită de prerogative.

Ca o paranteză, formula „aproape hotărât“ este puţin stranie. În ciuda faptului că a anunţat acest referendum din 2017, Klaus Iohannis încă „se mai gândeşte“. Deşi totul este pregătit de mai bine de 2 ani, acesta nu s-a decis? Cel mai probabil s-a decis şi o să îl convoace, dar întrebarea este de ce a făcut o astfel de declaraţie? De ce nu a făcut un anunţ ferm sau, dacă într-adevăr nu e hotărât, de ce nu a mai aşteptat?

Am închis paranteza.

Până acum, Iohannis a îmbrăţişat o strategie cinică menită să îl poarte spre cel de-al doilea mandat. În ciuda loviturilor pe care justiţia şi chiar şi populaţia le-a îndurat, preşedintele a preferat să facă un pas în spate, să nu se implice şi să crească în sondaje pe baza urii provocate de PSD. Ar fi putut să folosească referendumul mai devreme? Bineînţeles, dar ar fi făcut o eroare strategică ţinând cont de tactica sa.

PSD-ul a modificat legea, s-a certat cu Europa şi a stârnit jandarmeria împotriva cetăţenilor. Iohannis a crescut în sondaje. Reţeta a funcţionat foarte bine. Acum însă gluma se îngroaşă. Liviu Dragnea şi acoliţii săi par că nu se vor da înlături de la nimic pentru a-şi atinge obiectivele, iar nemulţumirea societăţii a atins cote maxime. Mai important, se apropie alegerile prezidenţiale, iar Iohannis îşi doreşte un nou mandat.

Pentru a nu exista riscul unei invalidări printr-o prezenţă prea mică la vot (vezi referendumul pentru „familia tradiţională“), dar şi pentru că memoria colectivă nu este foarte lungă (oamenii, şi aşa disperaţi, vor uita perioada lungă de inactivitate a lui Iohannis şi se vor strânge din nou în jurul lui cu ocazia acestui referendum), preşedintele Iohannis şi-a calculat cu mult pragmatism această mişcare (posibila organizare a referendumului în ziua alegerilor europarlamentare). Desigur, obiectivul principal nu este salvarea statului de drept, ci câştigarea unui nou mandat de preşedinte, dar Iohannis speră să împuşte 2 iepuri dintr-o lovitură.

O altă menţiune importantă legată de acest referendum este caracterul său consultativ. Exact, adică la fel ca referendumul legat de cei 300 de parlamentari.

Deşi Curtea Constituţională a decis că indiferent dacă un referendum este decizional sau consultativ acesta produce efecte, parlamentul poate decide să ignore rezultatul, aşa cum a făcut şi în 2009. Cel mai probabil aşa se va întâmpla şi acum. Totuşi, şi în această ipostază Iohannis poate să (re)câştige capital electoral.

Preşedintele României poate să declanşeze o adevărată furtună mediatică în care să acuze majoritatea parlamentară că ignoră voinţa poporului. Asta nu va schimba ceva în parlament, dar o să aducă unele costuri de imagine pentru coaliţia de guvernare.

În ceea ce priveşte posibilele urmări, lucrurile devin interesante.

La nivelul opiniei publice, USR şi PLUS (Alianţa 2020) reprezintă singurele partide care se luptă pe bune pentru independenţa justiţiei şi pentru statul de drept. PNL-ul are mai probleme de credibilitate şi pe acest subiect. Aşadar, acest referendum o să aducă un plus important de imagine Alianţei 2020, ceea ce nu e tocmai în favoarea preşedintelui, care are nevoie de un PNL în primplan pentru campania prezidenţială. (o să asistăm la o încercare tot mai insistentă a PNL-ului de a se asocia cu imaginea lui Iohannis pe această tema; să vedem cu cât succes)

De asemenea, lista electorală a PNL-ul pare a fi fost calculată pentru o prezenţă relativ scăzută la urne. Prezenţa primarilor (Hava şi Falcă), alături de Blaga (om cu putere în teritoriu) pe lista de candidaţi europarlamentari sugerează că PNL-ul se aşteaptă la un număr destul de mic de votanţi şi speră că se va diferenţia datorită infrastructurii politice din teren, de care USR şi PLUS nu beneficiază. Referendumul în ziua alegerilor europarlamentare va creşte în mod clar prezenţa la vot, ceea ce înseamnă că avantajul PNL-ului va fi într-o măsură diminuat.

Desigur, pot să apară şi surprize negative: Iohannis nu convoacă referendumul (puţin probabil), referendumul nu este validat (foarte puţin probabil).

Eliminând aceste scenarii, cheia bătăliei este modul în care va fi formulată întrebarea. Dacă aceasta nu va fi formulată corespunzător, PSD-ul poate să facă un joc dublu şi să pară că susţine lupta împotriva corupţiei, ducându-şi, de fapt, mai departe planul real.

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite