Şi că această divizare reprezintă unul dintre puţinele „rezultate“ concrete, palpabile ale catastrofalului mod în care a înţeles să exercite guvernarea coaliţia PSD-ALDE.

Însă d-lor Liviu Dragnea şi Călin Popescu-Tăriceanu care, în calitate de preşedinţi ai partidelor ce alcătuiesc sus-menţionata coaliţie căreia zilnic îi creşte gradul de toxicitate, poartă principala responsabilitate pentru respectiva situaţie, se pare că puţin le pasă. Din contră. Înregistrăm tot mai multe indicii că respectivii domni sunt înverşunaţii adepţi ai sloganului Divide et Impera şi că, fideli acestuia, vor să îşi aducă până la capăt nemernica lucrare. Căci numai astfel se explică neinspirata decizie luată în principal de PSD, partidul de esenţă comunistoidă necontrafăcută, pură, iresponsabilă, de a scoate de la naftalină ideea organizării unui referendum vizând modificării Constituţii în sensul redefinirii retrograde şi perfect inutile a conceptului de familie tradiţională. Cu scopul evident de a-şi spori impactul electoral în principal în rândurile mai puţin educate ale populaţiei.

Ca şi cum ar fi rezolvat deja toate problemele ţării, ca şi cum nu ar băga de seamă ca populaţia României se împuţinează dramatic şi aceasta nu din cauza unor catastrofe naturale, a epidemiilor sau nu ştiu căror molime, ci fiindcă tot mai mulţi români iau decizia de a-şi găsi rostul pe alte meleaguri, în primul rând fiindcă proasta guvernare le-a răpit deja orice speranţă de mai bine, Dragnea&co au decis să dea curs unei iniţiative care vrea să întoarcă România la mentalitatea şi o parte din realitatea de dinainte de decembrie 1989.

Mai concret. Începând din 2015, o auto-intitulată Coaliţie pentru Familie s-a aflat în treabă şi a adunat numai ea ştie cum, prin cine ştie ce mijloace, însă cert cu sprijinul retrograd al etern defazatei Bisericii Ortodoxe Române şi, din păcate, în aplauzele şi cu încurajările ruşinoase ale necurăţatei Academii Române (recitiţi, vă rog, caraghiosul, naţional-comunistul ei pronunciament de la începutul verii) 3 milioane de semnături. Despre care se spune că ar reflecta voinţa a tot atâtor cetăţeni care vor să întoarcă România din cursul ei spre europenizare şi ţin morţiş ca dorinţa lor să devină parte a Legii fundamentale.

În mintea celor 3 milioane de persoane care se presupune că şi-ar fi dat iscălitura, dar şi în aceea a clericilor, academicienilor, politicienilor care, fie ca urmare a unui retard mintal şi de mentalitate, fie din josnice calcule politice cred că drepturile individuale pot fi anulate printr-un referendum de o absolută inutilitate, o atare modificare ar fi perfect justificată. Pentru salvarea ţărişoarei şi a ceea ce este bun, sănătos, peren în fibra naţiunii române.

Aceasta, deşi atât reprezentanţii Coaliţiei, cât şi cei ai politicienilor, clericilor, academicienilor care susţin iniţiativa s-au dovedit complet incapabili să spună şi să convingă pe cei de cu totul altă opinie ce mare primejdie reprezintă pentru ţară familia netradiţională, mono-parentală, homosexualii, minoritarii?

Nu care cumva avem de-a face cu o resuscitare a ideologiei specifice regimurilor totalitare care se cred îndreptăţite să controleze totul, inclusiv viaţa şi cele mai intime, mai personale decizii ale cetăţenilor? Nu cumva sub paravanul grijii pentru ţară şi a salvării naţiunii de relele occidentale şi-a făcut iarăşi cuib mentalitatea totalitară? Se justifică oare cheltuielile presupuse de un astfel de referendum programat să se desfăşoare pe data de 7 octombrie, referendum ale cărui costuri sunt destul de consistente? Şi aceasta în condiţiile în care nu avem bani pentru construirea de creşe, grădiniţe, şcoli, spitale? Totul doar spre a se vedea dacă 5 milioane de români acceptă ori ba sus-menţionata modificare? Aceasta în cazul care minimum 5 milioane de votanţi vor catadicsi să se prezinte la urne.

Cu excepţia USR, care s-a declarat ferm împotriva referendumului în cauză, celelalte partide care pretind că ar reprezenta opoziţia democratică au preferat să se joace de-a alba-neagra. Adică să îşi lase parlamentarii să voteze sau nu legea referitoare la convocarea şi organizarea referendumului după cum le dictează conştiinţa. Sincer, nu ştiu cum stau, de pildă, la capitolul conştiinţa parlamentarii liberali, de pildă, însă sunt cum nu se poate mai sigur nu doar că sunt oportunişti, ci şi că au unii dintre ei au minte tare puţină. Căci cum altfel s-ar explica faptul că nu mai departe decât marţi, 11 septembrie, la dezbaterea din Senat pe această temă, o doamnă parlamentar a invocat ceea ce a văzut şi îşi aminteşte că se întâmpla la dumneaei în sat, pe vremea în care ilustra sa persoană nu era încă nici măcar de vârstă şcolară. În satul acela de a cărui amintire, pesemne, parlamentara cu pricina nu poate să se despartă, nu erau, într-o anumită epocă istorică, nici electrificare, nici canalizare, nici apă curentă. Să ne aşteptăm, aşadar, ca mâine-poimâine, cine ştie ce altă coaliţie, la fel de bine intenţionată, să ceară să facem încă un pas istoric înapoi în timp şi să renunţăm, în numele tradiţionalismului şi valorilor eterne ale românismului, la curent electric, baie, alimentare cu apă? Vor renunţa oare politicienii, spre a-i face pe plac şi acestei noi şi, deocamdată, ipotetice coaliţii, la luxul în care trăiesc, la maşinile cumpărate cu peste 100.000 de euro bucata, la somptuoasele petrecute în străinătate? Totul în numele întoarcerii la tradiţionalismul prost înţeles? Vor fi ei încurajaţi în demersurile lor neroade de ierarhi ai BOR, dar şi de academicieni care beneficiază de privilegii asemănătoare? Din păcate pentru respectivii, nici aici, nici în străinătate, în hypermarketuri nu se găseşte minte de vânzare. Fiindcă altfel, probabil că ar fi evitat să ia şi să sprijine o decizie de natură să mai creeze o falie în rândul populaţiei.

Comentariu apărut concomitent pe site-ul contributors.ro şi pe blogurile adevărul.ro