Referendum acum... bum, bum! (III)

Înţeleptul Solon din Atena, care a trăit în secolul al IV-lea Î.Hr., este primul care a introdus în Legislaţie „Dreptul la apărare“. Astfel intră în joc binomul Acuzare-Apărare. La baza acestui binom stă relaţia Pro-Contra. Dar relaţia Pro-Contra este ecuaţia fundamentală a Retoricii.

Aristotel distinge trei domenii în care se aplică Retorica: Politica, Justiţia, Ritualurile. Deci, Justiţia are un caracter retoric, nu unul ştiinţific, încât la oricare Pro ne putem aştepta la un Contra şi invers. Evenimentele petrecute în ţara noastră, în ultimii ani, confirmă această schemă teoretică: e cale lungă şi întortochiată până la Decizia finală, care poate şi ea să fie atacată, revizuită cândva, cumva. Este şi cazul Laurei Codruţa Kövesi, fostă Şefă a DNA, pusă recent în vizorul Justiţiei. Să fie propusă ca Procuror al UE, iar în ţara noastră să fie pusă sub acuzaţie, este un paradox care vizează absurdul şi reflectă starea de degradare în care a ajuns România sub conducerea binomului capro-varzist PSD-ALDE.

După 1989, prin specularea mecanismelor negative ale societăţii capitaliste, ca şi prin proasta guvernare, s-a ajuns la o inadmisibilă polarizare socială între bogaţi şi săraci, polarizare în care cei săraci sunt tot mai mulţi şi mai săraci, iar bogaţii sunt tot mai puţini şi mai bogaţi. Această mişcare socio-economică este însoţită de o mişcare politică, adică de tendinţa PSD-ALDE de a subordona Justiţia. Orientarea spre dictatură este evidentă, penalul Liviu Dragnea visându-se în vârful piramidei Puterii în România. Faţă de starea generală în care a ajuns România de azi, Preşedintele Klaus Iohannis a decis organizarea unui Referendum, care se adresează tuturor cetăţenilor, întregului popor.

Cum ştim deja cu toţii, inclusiv din Referendumurile precedente, cea mai delicată problemă este aici aceea a Întrebării care trebuie să fie pusă. Ştim cu toţii că această Întrebare trebuie să fie una simplă şi clară, ca să o înţeleagă oricare cetăţean, dincolo de nivelul lui de instrucţie sau şcolarizare. Acesta poate fi şi neinstruit, dar să aibă mintea limpede. Plecând de la dezbaterile din spaţiile publice (care nu le exclud pe cele secrete), putem distinge trei tipuri de Întrebări, luând ca reper de orientare relaţia filosofică (şi retorică) dintre Individual - Particular - General - Universal (I-P-G-U). Precizăm aici că „I“ nu poate fi legiferat, el este individul concret cu viaţa lui personală, în care nu se amestecă nimeni, decât dacă ea are şi o relevanţă socială, pentru ceilalţi. După matricea rămasă, putem distinge:

• Întrebări de detaliu, sau de rang minim

Ele includ şi persoanele concrete, dar cu funcţiile lor. La acest prim nivel, putem întreba: „Sunteţi de acord ca Victor Ciorbea să mai rămână Avocat al poporului?“ Răspunsul nu poate să fie decât DA sau NU. Răspunsul posibil „Nu mă interesează“, nu ne interesează nici pe noi. Formal, aceeaşi întrebare poate fi inversată: „Sunteţi de acord ca Victor Ciorbea să fie eliberat (eliminat) din funcţia de Avocat al Poporului?“ Şi aici, răspunsul poate fi Da sau Nu. Aceeaşi întrebare poate fi pusă şi cu referinţă la alte persoane - personalităţi. Nu l-aş include aici şi pe Tudorel Toader, care se mişcă între Scylla şi Caribda. El ar putea fi înlocuit degrabă cu un alt jurist, care să opteze exclusiv pentru PSD, adică pentru Liviu Dragnea „şi ai lui“.

• Întrebări generale, sau de rang mediu

Acestea vizează anumite secvenţe ale vieţii sociale şi nu sunt corelate cu o persoană sau alta (P1 sau P2). O astfel de întrebare ar putea fi: „Sunteţi de acord cu suspendarea (anularea) pensiilor speciale şi redistribuirea banilor rămaşi pentru creşterea salariului minim?“. Această întrebare ar putea stimula prezenţa la vot a majorităţii cetăţenilor, aflaţi în starea de sărăcie. Această stare este cunoscută de toată lumea care are simţul evidenţei şi bun-simţ, exceptându-i pe cei vizaţi, deci pe corifeii binomului PSD-ALDE. Cred că tot la acest nivel intră şi o întrebare cu caracter juridic. Întrebarea este deja amplu comentată şi ea ar putea suna cam aşa: „Sunteţi de acord ca cetăţenii condamnaţi să nu mai ocupe nici o funcţie de conducere în ţara noastră?“. Formularea inversată sună la fel de simplu: „Sunteţi de acord ca cetăţenii condamnaţi să mai ocupe funcţii de conducere în ţara noastră?“. Aceasta presupune că ei pot ocupa orice funcţie în oricare parte a Lumii (Madagascar, spre exemplu), dar nu şi în România. La acest nivel intră şi întrebarea pusă în Referendumul organizat cândva de Traian Băsescu: „Sunteţi de acord ca numărul parlamentarilor să fie redus la 300?“. Întrebarea este corectă şi subtilă, dar nu cred că va fi preluată de Klaus Iohannis, din motive de „autonomie prezidenţială“.

PS. Setul cel mai complex de întrebări urmează la punctul 3, asupra căruia vom reveni cât de curând.