În urmă cu două săptămâni am publicat un plan pentru relansarea economică a sectorului cultural postpandemie, platforma #ROMANIANCULTUREAFTERLOCKDOWN. Să fie acesta motivul pentru care PNL a considerat că nu ar trebui să adauge nicio vorbă despre cultură în planul lor de redresare economică a României? Din cele 40 de măsuri pe care le-am formulat, câteva puteau fi lesne adoptate în acest program de relansare economică generală, pentru ca angajaţii sectorului cultural, ultimul care se deschide în România, să beneficieze de ceea ce, în documentul liberalilor, e doar un subtitlu: măsuri de protecţie socială.

M-aş fi bucurat ca liberalii să înţeleagă din platforma culturală pe care am lansat-o că aceste două concepte cheie – asistenţa socială a artiştilor şi antreprenoriatul artistic – trebuie să compună cei doi versanţi ai planurilor pe termen lung pentru realizarea unui fond de dezvoltare, respectiv de urgenţă, pentru securitatea financiară a culturii noastre. Nimeni nu poate reclădi o ţară decât plecând de la cultura ei. Nefinanţat, vulnerabil, în ritmul acesta sectorul cultural nu poate fi „reclădit”, ci va trebui „renăscut”. 

Dacă răsfoiţi planul PNL pentru relansarea economică a României veţi vedea că nicio schemă de calcul nu a cuprins domeniul culturii şi, implicit, nici vreuna dintre sugestiile pe care le-am formulat în platforma #ROMANIANCULTURAFTERLOCKDOWN, şi care răspundeau atât liniei de investiţii cât şi celei de măsuri sociale pe care  liberalii şi le-au propus. Dau câteva exemple: dezvoltarea fondului de urgenţă al culturii pentru constituirea pachetelor de sprijin financiar alocate operatorilor culturali, prin proiectarea granturilor de salvgardare, stimulentelor financiare şi liniilor adiţionale de finanţare în mod diferenţiat; realizarea unui sistem de protecţie şi asigurare socială a artiştilor; dezvoltarea unui fond de pensii pentru operatorii culturali independenţi; dezvoltarea unor axe de finanţare a proiectelor culturale competitive în baza principiilor generatoare de venituri regionale; creşterea ratei de absorbţie a fondurilor europene prin accesarea liniilor de finanţare a accesibilizării şi digitalizării patrimoniului cultural. Situaţia e simplă: am avansat idei, propuneri, un plan concret pentru relansarea financiară a sectorului cultural. Iar liberalii au ignorat nu numai ideile şi planul, ci cultura, cu totul, în ansamblul ei. 

Singura referire la sectorul cultural din programul liberal este la rubrica „Investiţii în dezvoltarea locală”, ultimul punct: „reabilitare monumente istorice, patrimoniu cultural şi clădiri administrative”. Pentru că la următoarea pandemie, artiştii se vor refugia în clădiri administrative unde, probabil, vor întinde iar mâna cu un dosar plic pentru o finanţare mediocră dintr-un program care nu permite depunerea online a aplicaţiilor. Să ni se spună de la tribuna de putere PNL: la următoarea pandemie, artiştii vor mânca mai puţin şi vor sta izolaţi în clădiri restaurate? 

La masa guvernării liberale nimănui nu îi pasă de faptul că antreprenoriatul artistic din sfera industriilor creative reprezintă o contribuţie sustenabilă la PIB. Astăzi, mai mult ca niciodată, am omis faptul că dimensiunea culturală a producţiei de bunuri simbolice produce un răspuns economic pozitiv pe termen lung, şi pe deplin sustenabil. Avem, din reflex, tendinţa de a considera sectorul cultural auto-rezilient, de vreme ce reuşeşte să supravieţuiască şi fără intervenţia puterii publice, însă nu avem nici un instinct în a preface sectorul cultural într-un instrument pentru configurarea unei economii reziliente. 

PS: E şi ceva luminos în cele întâmplate ieri. Avem dovada că, în România, încă se mai scrie literatură SF!

Platforma #ROMANIANCULTUREAFTERLOCKDOWN poate fi descărcată de la următoarea adresă: