Recăderea în barbarie şi leacurile ei
0
Ura contra medicilor, denunţaţi la Bacău ca ”asasini” de simpatizanţii AUR şi cea nu mai puţin mortală din insultele şi ameninţările la adresa Maiei Morgenstern şi a teatrului evreiesc sunt gemene. Au leac, oare?
Nu e prima oară când evreii şi medicii sunt, împreună şi separat, ţinta unei uri viscerale, iraţionale, aparent doar imbecile, în fapt savant calibrate şi utilizate politic de instigatorii ei.
Finalul vieţii lui Stalin, care afirmase cândva, just, că antisemitismul e o ”formă de canibalism” înainte de a deveni el însuşi ”canibal”, s-a situat sub semnul unei paranoice teorii a conspiraţiei care avea să coste viaţa multor medici evrei. Potrivit ciracilor săi din NKVD, conspiraţia ”halatelor albe”, evreieşti, ar fi urmărit lichidarea liderilor URSS prin otrăvire, complotiştii fiind în majoritate doctori ” sionişti”. Dar în România?
Aberaţia blestemelor la adresa celor care încearcă să salveze vieţi şi oroarea incomensurabilă iscată de jegoasele insulte antisemite şi ameninţări cu moartea la adresa Maiei Morgenstern, a familiei ei şi a actorilor teatrului evreiesc au un fundal comun. Nu doar pentru că, în plan moral, sunt manifestări de-o murdărie, de o mizerie, de o gregaritate insuportabile. Nu doar pentru că, politic, au fost asociate ambele partidului AUR. În numele acestui partid s-ar fi trimis ameninţările cu moartea antisemite. Aceeaşi formaţiune a organizat protestele din varii oraşe ale ţării, inclusiv şi nu ultimul rând, pe cele de la Bacău, unde s-a scandat, în faţa spitalului local, ”hoţii” şi ”asasinii” la adresa medicilor care, culmea, se străduiesc să salveze vieţile ameninţate încă, grav, de pandemie.
Cele două uri şi fondul lor comun
Îndărătul acestor manifestări se ascunde o ucigaşă ură. Dar a cui şi împotriva cui? Doar în contra medicilor? E la mijloc doar ura partidului AUR? Şi dacă laşa anonimă trimisă Maiei Morgenstern n-a fost redactată de un membru AUR, expedierea ei în numele partidului lui George Simion care a făcut-o celebră pe pardigmatica şi inenarabila Şoşoacă fiind o provocare?
Dar n-a fost trimis mesajul cel puţin în credinţa că e în spiritul unora din pilonii doctrinari ai acestui partid, de vreme ce senatorul AUR Lavric, un filosof care a semnat mulţi ani de zile în România literarară a lui Nicolae Manolescu, nu se sfieşte să folosească noţiuni cod, ”ca masoreţii”, pentru a-i înfiera pe evrei?
”Nu ştim încă dacă autorii atacurilor antisemite din aceste zile sunt şi membri AUR. Ce ştim sigur e că AUR e autorul lor moral. George Simion, Şoşoacă, Lavric şi camarazii lor au readus în spaţiul public ura şi violenţa. O ciudată pasivitate a forţelor de ordine încurajează tacit protestele neautorizate, sfidarea regulile sanitare, discursurile incendiare”, scria pe drept, recent, pe FB, Vasile Popovici.
Pare clar un fapt. Ambele forme de ură, cea antisemită şi cea anti-intelectuală, mai întodeauna înfrăţite în ideologiile totalitare care au însângerat secolul XX, pentru că asta exprimă afurisirea medicilor şi evreilor, constituie expresia unei recăderi în barbarie. Cea, din care România a ieşit mai întâi după Holocaust, iar apoi graţie prăbuşirii foarte anti-intelectualului şi antisemitului regim comunist.
Neghiobia, needucaţia şi resorturile derapajelor protestatare
Din păcate, la mijloc nu e doar imbecilitatea şi lipsa de educaţie, cum cred mulţi, nu în ultimul rând mulţi evrei. ”Când se va scrie istoria acestor timpuri delirante, sloganul "Jos medicii!"va trebui să figureze sus de tot pe lista imbecilităţii agresive. Oarbă, stupidă, iremediabil şi incurabil tembelă”, scrie Vladimir Tismăneanu.
Reiese că deşteptarea şi educarea oamenilor ar putea fi, în acest context, un remediu rapid? Un panaceu?
Aş vrea să fie aşa. Mă tem însă că am veşti relativ proaste pentru partizanii acestei populare idei. Derapajul ”antimasoretului” Lavric indică altceva. O relativizează, de altfel, pe bună dreptate, chiar Tismăneanu, notând, în legătură cu resorturile protestelor antimedicale, că ”incertitudinea prelungită, anxietatea devenită o insuportabilă cutumă, cotidianizarea solitudinii, duc la o nervozitate extremă. O stare de nelinişte firească este transformată în chip cinic, de către noii mistagogi, în revoltă împotriva a tot ce înseamnă gândire raţională. Cu cine luptăm? Cu medicii? Agenţii imperialişti şi sionişti, cum credea Stalin? Ce urmează? Vânatoarea de medici? Dincolo de frământarile spontane, cred ca putem observa un pattern, o metodă, o coordonare, o strategie. Care este una menita să arunce ţara în haos. Iar atunci...vor răsări din Cer...mântuitorii”.
Ţelul politic al instigărilor
Exact acesta este mecanismul fanatizării şi rinocerizării frustraţilor şi transformării lor în masă de manevră întru cucerirea puterii politice prin mijloace democratice şi nimicirea democraţiei, ca expresie politică avansată a civilizaţiei iudeo-creştine. Pe acest drum bătătorit mijloacele şi doctrinele contează prea puţin. Pot fi de stânga, de dreapta, comuniste, ecologiste, naziste, religios-fundamentaliste, legionaroide, islamiste. Se pot da creştine, fără să fie, de fapt.
Importantă e ura pe libertate, pe statul de drept, pe lege şi justiţie, pe capitalism, pe morala evreiască şi creştină întemeiate de Decalog, ca şi pe societatea şi civilizaţia create în baza Scrierilor Sfinte şi a gândirii logice şi raţionale. Importantă e impunerea acestei uri şi a distrugerii nihiliste pe care o vrea, prin masificarea şi fanatizarea totalitară a societăţii atomizate şi smintite de neînţelegerea unei modernităţi complexe, greu de asumat.
La conducerea acestui laborios proces destructiv nu s-au instalat imbecili. La originea antisemită a atacului asupra Maiei Morgenstern, de care liderul AUR, George Simion, s-a distanţat, afirmând că e "o intoxicare incalificabilă ce trebuie pedepsită", fără să reuşească să fie credibil, s-a situat tentativa delincventului de a proteja o ieşire antisemită a unui director de teatru. La o şedinţă a colegilor săi, acest director de instituţie culturală i se adresase şefei Treatrului Evreiesc cu un oribil apelativ antisemit, având apoi neobrăzarea de a-i cere ”să nu se supere”, pentru că l-ar fi rostit ”în glumă”.
Antisemitismul, un socialism al cretinilor?
Nu lipsa educaţiei e problema lui. Şi e greu de crezut că acest ticălos director de teatru e un dobitoc şi un idiot care trebuie urgent alfabetizat. Insul nu e unul din gangsterii de cartier care, dimpreună cu peştii rămaşi în pandemie fără clienţi, cu derbedeii ultraşi, cu varii alţi declasaţi şi cu piţipoancele lor frustrate au luat mai nou străzile cu asalt să protesteze împotriva medicilor ”hoţi” şi ”asasini” şi a ”dictaturii măştii”. Şi să-i vitupereze xenofob pe primarul neamţ din Timişoara, pe unguri, ori pe Raed Arafat. La mijloc, nu sunt doar prejudecăţile şi răutatea lui, ale antisemiţilor şi xenofobilor. A-i trimite pe toţi înapoi la şcoală nu ajută mereu şi neapărat. S-a înşelat grav fondatorul social-democraţiei germane, August Bebel, crezând că antisemitismul ar fi ”socialismul proştilor”.
E şi al deştepţilor. Iar ura de grup, antisemitismul, rasismul, xenofobia şi extremismul conspiraţionist nu sunt fenomene restrânse la păturile mizere sau la spaţiul ex-comunist şi la culturi refractare la modernitate.
Un recent şi inteligent studiu sociologic american, despre care informează publicaţia evreiască Tablet, relevă persuasiv că, peste ocean, nivelul de antisemitism nu scade, ci dimpotrivă, creşte, vai, odată cu nivelul educţiei. Culmea ostilităţii antievreieşti au escaldat-o peste ocean inşii cu titluri doctorale. Dar nu e vorba de cei care le-au obţinut la fabricile româneşti de diplome. Ci de americani corecţi politic, trecuţi cu brio prin cele mai înalte facultăţi din lume, care se pricep de regulă de minune să dea răspunsuri convenabile, aparent neantisemite, în sondaje convenţionale, dar se dovedesc doldora de iudeofobie, de ură antisemită, dacă sunt testaţi mai subtil. Ne putem deci lipsi de şcoală şi educaţie?
Leacurile
Defel. Dar ar fi bine să încetăm să ne autoamăgim. Propensiunea pentru extremism, ură şi chiar crimă nu e străină de natura omului. Care, indiferent de cât studiază, e mereu în pericol să-şi piardă sentimentul onoarei şi simţul etic sau estetic, să cadă pradă trufiei, sau urii de sine şi deci tentaţiei extremiste, lăsându-se sedus să-şi piardă omenia, odată cu individualitatea şi personalitatea proprie, din ranchiună, frustrare şi de dragul poftelor, vanităţii, al mirajului puterii politice şi al nihilismului total.
Cum împiedicăm, aşadar, reşuta în barbarie? Mizăm, totuşi, pe educaţie? Desigur. Dar pe una pedagogic, axiologic şi moral mai adecvată decât cea oferită până acum de o elită neavenită. Şi nu doar pe ea.
Ci şi pe un stat cu reprezentanţi consecvenţi în a pedepsi derapajele extremiste şi în a respecta egalitatea oricui, chiar şi a dregătorilor, în faţa legii, care nu poate fi stimat şi susţinut cât timp are lideri nerozi, autoritari, duplicitari, ipocriţi şi profitori, incapabili să reziste ispitei de a manipula, de a dezinforma şi de a trage spuza fricii de pandemie pe turta propriei puteri.
Petre Iancu - Deutsche Welle
Se încarcă comentariile...
