Realizează Orban şi Cîţu cât rău fac României în planul credibilităţii externe?

N-am văzut discuţii pe acest subiect în dezbaterea publică, deşi e de cea mai mare importanţă. Dacă ne gândim doar la împrumuturile la care face apel România şi costurile lor, ar trebuie să ne apuce teama. Dacă nu mai avem acces la pieţele externe de capital? Lupta pentru şefia PNL nu derutează doar populaţia României, ci şi partenerii noştri şi instituţiile internaţionale.

Care îşi fac cruce când văd cum se transformă o competiţie politică internă într-o ceartă de interlopi.

Ce văd cancelariile străine şi bancherii când se uită la România

Văd un premier care şi-a ascuns trecutul, şi acum nu mai face faţă acuzaţiilor şi dezvăluirilor. La imaginea publică premierul Cîţu e „praf”.

Văd un şef al partidului care conduce guvernarea cum îşi dă la gioale cu premierul ţării, cu dezvăluiri care mai de care.

Văd cum premierul îşi instalează un ministru de Finanţe, prieten apropiat, care face în primele declaraţii gafe economico-financiare impardonabile.

Văd un preşedinte de ţară incapabil să-şi strunească partidul şi guvernul „meu”.

Văd o coaliţie de guvernare gata să plesnească. USR PLUS a şi anunţat că după 25 septembrie va evalua dacă rămâne sau nu la guvernare, funcţie de implementarea reformelor promise în programul de guvernare. USR PLUS pierde electoral alături de PNL. La ultimul sondaj făcut de Politico, USR PLUS are 12%, iar PNL 18%

Mai ales viitorul nu arată deloc roz. Dacă premierul Cîţu va câştiga alegerile interne pentru şefia PNL, nu este deloc sigur că PNL nu se va scinda în două „aripi”. Şi mai sigur, guvernul Cîţu nu va mai avea susţinere parlamentară după 25 septembrie, pentru că gruparea parlamentară Orban îl va sancţiona votând prima moţiune de cenzură avansată de PSD.

Să nu ne facem iluzii. Delegaţii la congres şi parlamentarii nu sunt automat dirijaţi, manipulaţi, de şefii de filiale care s-au declarat fideli taberei Cîţu, sau Orban. Ei vor vota după propriile interese, rezumate în formula ştiută: „mie ce îmi iese” la votul acordat? 

Dacă alegerile interne ar fi câştigate de Orban, aproape sigur el va deveni şi premier, cu strategia Dragnea-Grindeanu. Doar că Orban nu a făcut nici o reformă într-un an şi 9 luni.

Mai mult, a dus datoria publică la 50% şi deficitul bugetar la 10%. Împreună cu Cîţu, ca ministru de Finanţe sau premier. Cum să mai aibă încredere agenţiile de rating şi investitorii într-o astfel de echipă, şef de partid şi/sau premier?

Orban-Cîţu nu numai că nu au redus cheltuielile de funcţionarea statului, deşi 30% dintre bugetari taie frunze la câini. Au angajat şi mai mulţi bugetari, sperând că vom trăi din împrumuturi mult şi bine. Se inşală amarnic!

Au uitat evenimentele din anii 2009-2010. Când România devenise nefinanţabilă la un deficit de 5,8% din PIB. Şi când echipa Băsescu-Boc a fost obligată să taie salariile bugetarilor cu 25%. Voiau să taie şi pensiile cu 15%, dar s-a opus CCR. Scenariul se poate repeta şi chiar mai rău.

Cîţu îşi imaginează că agenţiile de rating, cancelariile străine şi investitorii iau de bune laudele sale, din care rezultă că România are creşteri economice fulminante. Ghinionul lui Cîţu este că respectivele instituţii se ghidează după cu totul alte informaţii, acum când informaţiile circulă libere şi depinde doar cum le interpretezi.

Concluzie

România riscă să repete scenariul din 2010. Dacă va câştiga Cîţu alegerile pentru şefia PNL, mă aştept la căderea guvernului prin moţiune de cenzură, urmată de o perioadă de instabilitate politică mai lungă sau mai scurtă. Nimeni nu poate anticipa.

Dacă va câştiga Orban şefia PNL, urmează o perioadă fără reforme, până în anul 2024, când PSD-AUR vor câştiga cele patru rânduri de alegeri.

În ambele cazuri este previzibilă ieşirea USR PLUS de la guvernare, pentru că nu vrea să-şi lege şansele electorale din 2024 de impotenţa PNL de a face reforme. Ar urma o criză politică majoră.

În faţa acestor perspective sumbre, creditorii României se vor gândi de două ori înainte de a mai acorda împrumuturi României, fără siguranţa că le vor vedea şi returnate.

În situaţia asemănătoare cu aceea din 2010, când devenise nefinanţabilă, ce va face România?