Realităţile financiar-bugetare ale României şi perspectiva alegerilor anticipate

Nu se poate să nu observi cât de limbuţi au devenit în zilele din urmă mai toţi economiştii cu expunere publică şi garanţie de onorabilitate din România.

Totul pe fondul creşterii accentuate a costului euro, a anunţurilor despre reala dimensiune a deficitului bugetar în anul 2019 (România este pasibilă de declanşarea procedurilor de infrigement), a previziunilor nu tocmai optimiste referitoare la cuantumului în anul care vine şi a rectificării bugetare.

Oameni care îndeobşte erau extrem de scumpi la vorbă şi cum nu se poate mai atenţi cu apariţiile lor în spaţiul public se întrec în a lansa avertismente. Care nu se poate să nu ne îngrijoreze pe toţi românii, deşi destinatarul lor real este guvernul Orban.

Concertul de deschidere i-a aparţinut d-lui Valentin Lazea. Economistul şef al BNR. Care şi-a asumat riscul de a deveni profund antipatic unei consistente părţi a românilor atunci când a vorbit despre imposibilitatea practică a majorării pensiilor în conformitate cu calendarul complet nerealist lăsat moştenire de triada Viorica Dăncilă- Eugen Orlando Teodorovici (mai degrabă expert în şobolăneli, deratizare şi vorbe rostite complet aiurea decât în finanţele publice pe care le-a făcut praf şi pentru asta dl. Discotecă trebuie să plătească) şi Lia Olguţa Vasilescu. S-a înscris apoi la cuvânt dl. Daniel Dăianu, preşedintele Consiliului fiscal, care a vorbit despre faptul că vremurile sunt foarte grele, că România suferă de blestemul prociclicităţii şi că ar fi bine să nu mai repetăm erorile mari , inclusiv cele comise în privinţa construcţiei bugetului. Să mai notăm două luări de poziţie din aceeaşi zonă. Prima îi aparţine predecesorului în funcţie al d-lui Dăianu, dl. Ionuţ Dumitru, care a spus că în 2021 riscăm ca 94% din ceea ce se adună la buget să se cheltuiască pe pensii şi salarii, că e nevoie de o regândire din temelii a situaţiei, a structurii cheltuielilor bugetare de ansamblu, că nu se mai pot sacrifica la infinit investitiţiile. Cea de-a doua vine de la dl. Bogdan Dumitrescu, şef Serviciu Tehnic la acelaşi Consiliu, care a prevestit pur şi simplu apocalipsa. Este foarte posibil ca, dacă nu se schimbă nimic, în 2022 toate veniturile bugetare să fie cheltuite pe pensii şi salarii.

De ce oare atâtea avertismente? Care vin după acelea ale d-lui Isărescu. Ştiu oare ceva în plus economiştii? Sau mai degrabă se tem că, în pofida declaraţiilor ferme legate de strânsul curelei făcute de ministrul Finanţelor publice, dl. Florin Cîţu, guvernul Orban nu va avea încotro şi va amâna toate măsurile dure, complet nepopulare până după alegeri. Fiindcă altminteri riscăm să se repete ceea ce s-a întâmplat în decembrie 2016. Nemulţumirea să se cuantifice în tolba electorală a PSD. Care nici nu moare, nici nu se predă.

Or, dacă citim cu atenţie ceea ce a spus dl. Ionuţ Dumitru e clar că nu mai e loc de amânări. Nu se mai poate aştepta să treacă cele două rânduri de alegeri cu gândul că după sfârşitul anului 2020 românii nu vor mai fi chemaţi la urne decât de abia peste patru ani.

Cred că prin prisma acestor realităţi şi avertismente se impun citite tot mai frecventele referiri ale preşedintelui Klaus Iohannis la posibilitatea convocării alegerilor anticipate. În ceea ce mă priveşte, sunt din ce în ce mai sigur că preşedintele le doreşte. Şi din raţiunile economice prezentate mai sus, şi din perspectiva situaţiei deloc de invidiat şi nicidecum demne în care se află la ora actuală PSD (de aici, pesemne, şi asigurarea dată de noul lui preşedinte interimar, dl. Marcel Ciolacu, că partidul pe care a ajuns să îl conducă nu intenţionează, cel puţin deocamdată, să introducă moţiune de cenzură), dar şi ţinând cont de faptul că dl. Klaus Iohannis însuşi a ieşit întărit din al doilea tur al alegerilor prezidenţiale din 24 noiembrie.

Degeaba ne tot spune pe la felurite televiziuni care încă îl mai bagă în seamă şi ii cer opinii, fostul preşedinte, dl. Traian Băsescu, că alegerile anticipate ar fi o imposibilitate. Dacă dl. Iohannis le vrea cu adevărat, ele pot deveni de actualitate. La urma urmei, nu e chiar atât de greu să provoci două căderi de guvern. Cu atât mai mult când respectivul guvern îţi aparţine. 

Comentariu apărut concomitent pe site-ul contributors.ro  şi pe blogurile adevarul.ro