Războiul nevăzut pentru acoperişul de deasupra capului

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

Ion Ghelban un  şomer din Constanţa s-a sinucis in februarie 2010 după ce fusese evacuat din locuinţa cumpărată pe credit. O dramă similară a făcut ca băncile spaniole, sub presiunea publică, să-şi autoimpună în 2012 un moratoriu de doi ani pentru evacuarea persoanelor aflate într-o situaţie dificilă.

 În România, deşi domnului Ghelban i-au urmat de atunci mai mulţi compatrioţi care au sfârşit sub povara datoriilor, băncile fac, cu succes, lobby pe lângă BNR şi Guvern să respingă orice reglementare care i-ar proteja pe consumatori de abuzuri. 250 000 de persoane şi familii se află în risc de evacuare din cauza datoriilor către bănci şi furnizorii de utilităţi, iar la această cifră se adună şi chiriaşii din casele naţionalizate. Legea retrocedării va mări aceste numere, iar iarna viitoare vor muri şi mai mulţi oameni pe străzi.

Guvernul Ponta, pe jumătate de stânga, a avizat negativ în urmă cu puţin timp o propunere legislativă a unor parlamentari PSD care susţineau un moratoriu similar celui spaniol pentru evacuaţii băncilor şi furnizorilor de utilităţi. Nici nu e de mirare din moment ce statul şi băncile au stabilit în ultimii ani o relaţie reciproc avantajoasă. Guvernul se împrumută când doreşte şi mai ieftin de la bănci, iar afacerile cu guvernul sunt printre foarte puţine profitabile pe care le mai fac băncile. :i nu este întâmplător că unele articole din noul cod de procedură civilă care privesc băncile nu se aplică sau sunt amânate. Spre exemplu familia Moldoveanu de pe strada Narciselor din Bucureşti, chiriaşă într-o casă naţionalizată, a primit ordin evacuare în februarie, deşi potrivit noului cod civil evacuările sunt interzise în perioada 1 decembrie-1 martie.

Uimitoare este lipsa de reacţia a comunităţii din care face parte evacuatul sau a persoanelor aflate într-o situaţie asemănătoare. În Statele Unite şi în Spania evacuările forţate au declanşat proteste de stradă, în România ele se petrec într-un deplin anonimat. Să fie pasivitatea victoria discursului dominant care învinovăţeşte datornicul că s-a întins mai mult decât îi era plapuma şi chiriaşul că este un beneficiar al abuzului dictaturii? Si într-un caz şi în celălalt este pus în centru dreptul sacru la proprietate al băncii asupra  bunului neachitat şi al fostului proprietar asupra bunului confiscat. Dreptul la viaţă decentă garantat  şi el de Constituţia României e doar literă moartă.

O criză provocată de disfuncţiile capitalismului şi una cu origini în regimul totalitar de tip comunist formează o furtună perfectă ce va lăsa în urmă multă suferinţă. Iar societatea pare că nu face altceva decât să ţină, indiferentă, socoteala victimelor, ca într-un război îndepărtat şi invizibil . A fi dator la o bancă sau chiriaş într-o casă naţionalizată e comparabil cu condiţia soldatului care merge pe front: privaţiunile şi chiar moartea sunt un risc asumat.

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite