Războiul dintre premierul Orban şi CCR. Cine are dreptate?

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

Acum e pe faţă. Adevărul politic, economic, legislativ se pretinde a fi cel promovat de guvern şi de preşedintele Iohannis. Alte instituţii ale statului, parlamentul, CCR să facă bine să tacă din gură. Misiunea supremă asumată de PNL, guvern, preşedinte, să scape ţara de PSD, este mai importantă în comparaţie cu Constituţia, statul de drept, separaţia puterilor în stat, principiul de aur al democraţiei „checks and balances”

Cititorii mei ştiu că nu manifest niciun fel de simpatie pentru PSD, care a făcut mult rău acestei ţări. Dar respectarea statului de drept, a Constituţiei, este dincolo de simpatii şi antipatii politice. Este esenţa democraţiei, la care nu putem renunţa indiferent de „misiuni” temporare.

Premierul Orban nu înţelege Constituţia sau ne ia de proşti

Premierul Orban a avut aseară o ieşire violentă la adresa CCR. Care o avea şi ea multe păcate, dar este o instituţie fundamentală a statului de drept. Acuza că ascultă de PSD este subiectivă. De cine ar trebui să asculte, de PNL? Pentru că, nu-i aşa, doar PNL promovează interesele poporului român?

Iată declaraţia premierului Orban la un post tv.

”Daţi-mi voie să spun câteva cuvinte despre decizia Curţii Constituţionale care mi se pare abracadabrantă, mi se pare o încălcare flagrantă a Constituţiei de către organismul care trebuie să fie paznicul Constituţiei. Aşa ceva, vă mărturisesc, trebuie schimbat ceva, nu se mai poate aşa. Trebuie schimbată componenţa Curţii Constituţionale, trebuie eliminaţi politrucii de acolo, trebuie să intre numai magistraţi cu carieră serioasă în spate, nu oameni care au făcut politică şi sunt numiţi acolo ca să răspundă la comenzi politice.” „Repet, eu nu pot să înţeleg o asemenea decizie, deci noi am atacat, noi, Guvernul, am atacat la CCR legea prin care Parlamentul, o majoritate parlamentară, şi-a arogat dreptul de a stabili data alegerilor. Adică Parlamentul şi-a arogat dreptul de a stabili data alegerilor. Vă dau un singur exemplu pe care l-am scris acolo: parlamentarii nu răspund pentru votul lor în Parlament şi pentru opiniile lor politice.”

Nu sunt jurist şi nu comentez în lumina ştiinţei dreptului. Dar citesc Constituţia.

ARTICOLUL 2

(1) Suveranitatea naţională aparţine poporului român, care o exercită prin organele sale reprezentative, constituite prin alegeri libere, periodice şi corecte, precum şi prin referendum.

Organele sale reprezentative alese sunt parlamentul, Consiliile Judeţene, Consiliile Locale, preşedintele, fiecare cu atribuţiile stabilite de Constituţie. A spune că o majoritate parlamentară „şi-a arogat dreptul de a stabili data alegerilor”, şi nu guvernul, mi se pare o prostie. Parlamentul are dreptul constituţional să emită orice lege crede de cuviinţă, dacă nu încalcă Constituţia. Iar dacă o încalcă, legea este oprită de către CCR.

În construcţia statului de drept nu se vorbeşte despre parlament „bun” şi parlament „rău”. Despre CCR formată din „politruci” şi „nepolitruci”. Pentru că intervine imediat observaţia: cine apreciază că un parlament este bun sau rău? Doar alegătorii, din patru în patru ani. Nu premierul, nu guvernul, nu un partid politic, pentru că funcţionează art 2 din Constituţie, citat mai sus. Poporul îşi exercită suveranitatea prin organele sale reprezentative, liber alese. Ori premierul, guvernul, partidele politice nu sunt „liber alese”. Sunt numite, iar partidele sunt entităţi private de interes public.

Mai mult.

ARTICOLUL 109

(1) Guvernul răspunde politic numai în faţa Parlamentului pentru întreaga sa activitate. Fiecare membru al Guvernului răspunde politic solidar cu ceilalţi membri pentru activitatea Guvernului şi pentru actele acestuia.

Constituţia spune că guvernul răspunde în faţa parlamentului, nu invers. Atunci de unde „tupeul” guvernului de a critica parlamentul, de a demoniza partide parlamentare, de a critica CCR, când guvernul rezultă din decizia parlamentului, poate fi dat jos de parlament, şi nu invers?

O altă afirmaţie aberantă a premierului Orban: „Vă dau un singur exemplu pe care l-am scris acolo: parlamentarii nu răspund pentru votul lor în Parlament şi pentru opiniile lor politice.”

În faţa cui ar trebui să răspundă, a guvernului? Parlamentarii răspund doar în faţa alegătorilor, din patru în patru ani. Că aşa e în democraţie. Dar premierul Orban nu poate înţelege că nu guvernul conduce singur o ţară. Aşa cum ar dori, pentru că puterea i-a luat minţile. Avem separaţia celor trei puteri în stat: legislativă, executivă şi judecătorească. Şi principiul „checks and balances”. Este greu să înţelegi, când ai impresia că doar tu eşti deţinătorul adevărului absolut, că doar tu ştii ce trebuie şi ce nu trebuie unui popor.

Altă declaraţie a premierului:

”Din punctul meu de vedere, 6 decembrie este data constituţională şi legală. Noi am stabilit alegerile în data de 6 decembrie în baza prevederilor constituţionale şi în baza legislaţiei aflată în vigoare în momentul la care am stabilit data de 6 decembrie. Aduc aminte că mandatul actualului Parlament expiră pe data de 20 decembrie. A trebuit să respectăm prevederea constituţională care spune că preşedintele trebuie să convoace în maximum 20 de zile de la data alegerilor Parlamentul nou ales. Deci singura dată care era conformă cu prevederile legale era dată de 6 decembrie. Prelungirea mandatului actualului Parlament nu se poate face în orice condiţii”.

Doar că în Constituţie este şi următorul articol, pe care premierul Orban nu-l ştie sau îl ignoră:

ARTICOLUL 63

(1) Camera Deputaţilor şi Senatul sunt alese pentru un mandat de 4 ani, care se prelungeşte de drept în stare de mobilizare, de război, de asediu sau de urgenţă, până la încetarea acestora.

(2) Alegerile pentru Camera Deputaţilor şi pentru Senat se desfăşoară în cel mult 3 luni de la expirarea mandatului sau de la dizolvarea Parlamentului.

(3) Parlamentul nou ales se întruneşte, la convocarea Preşedintelui României, în cel mult 20 de zile de la alegeri.

(4) Mandatul Camerelor se prelungeşte până la întrunirea legală a noului Parlament. În această perioadă nu poate fi revizuită Constituţia şi nu pot fi adoptate, modificate sau abrogate legi organice.

(5) Proiectele de legi sau propunerile legislative înscrise pe ordinea de zi a Parlamentului precedent îşi continuă procedura în noul Parlament.

Alegerile pentru Camera Deputaţilor şi pentru Senat se desfăşoară în cel mult 3 luni de la expirarea mandatului sau de la dizolvarea Parlamentului”. Şi dacă parlamentul decide să se întâmple aşa, cum se poate opune guvernul sau premierul Orban? Este decizia forului legislativ, de care premierul Orban nu vrea să ţină cont. Dacă legea dată de parlament este contrară Constituţiei, ea este blocată la CCR. Altfel nu se poate. Că aşa e în democraţie.

Mai spune premierul Orban:

Păi majoritatea asta toxică, care este rezultatul alegerilor din 2016, cu Dragnea care povestea la tablă cum cresc toate, salarii, pensii, majoritatea asta toxică distrugea România. Se comportă ca un inamic intern. Noi nu mai avem nevoie de duşmani externi, că avem duşmani în ţară”.

Majoritatea asta „toxică” este rezultatul alegerilor libere din 2016. Şi nu premierul este îndreptăţit să o califice, ci doar alegătorii la următoarele alegeri. Că aşa e în democraţie. Scrie în Constituţie că majoritatea asta „toxică” emite legi? Scrie. Atunci să facă bine să le respecte, inclusiv premierul Orban şi guvernul. Putem avea păreri împărţite. În presă apar tot felul de reacţii, şi este bine că este aşa. Dar de respectat legile date de parlament nu ne poate scuti nimeni. Că aşa e în democraţie. Cui nu-i convine, să emigreze în Coreea de Nord!

O altă aberaţie a premierului Orban: Vă dau numai decizia legată de lipsirea autorităţilor sanitare şi a Guvernului de orice mijloc de a opri răspândirea virusului care a provocat o creştere, cea mai spectaculoasă creştere a numărului de cazuri.

S-a discutat mult pe tema aceasta. Premierul Orban face aici abstracţie de art 53 din Constituţie, care spune că doar parlamentul poate restrânge drepturi şi libertăţi fundamentale, în condiţii bine precizate. Nu guvernul, nu autorităţile sanitare, nu alte comisii pentru situaţii de urgenţă. Ce putea să facă CCR, să se prefacă că nu ştie de existenta acestui articol din Constituţie? Guvernul Orban trebuia să se ducă din timp la parlament cu propuneri de legi necesare în situaţia legată de pandemie, şi parlamentul le-ar fi adoptat, cum a şi făcut. Fără să fie de acord cu rechiziţionarea şi distrugerea unor bunuri materiale, inclusiv a mijloacelor de transport.

Din două una. Ori premierul Orban este habarnist, nu are habar de prevederile constituţionale, ori le ştie dar încearcă să-i aburească, în perspectiva alegerilor apropiate, pe alegătorii care nu au răbdarea, timpul şi puterea să se aplece asupra Constituţiei, a principiilor statului de drept. Nu ştiu în ce măsură va reuşi, pentru că nu toţi alegătorii înghit pe nemestecate vrăjelile lui Orban. PSD a crescut în percepţia publică de la 20% la 30% obţinute la alegerile locale. Pentru că nu se ocupă de restructurarea aparatului bugetar (Centrul Naţional de Învăţământ Turistic, CNIT, nu are din 2002 nicio activitate!), guvernul Orban riscă să piardă voturile a milioane de pensionari, care nu pot înţelege cum circa 30% dintre bugetari ard gazul degeaba, nu fac nimic, plimbă hârtii. Iar bani pentru majorarea pensiilor nu există!

Vom vedea la alegeri dacă am sau nu am dreptate.

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite