Răul cel mare şi binele cel mic
0
Am auzit, de la colegi din ţară, că Antena 3 se străduieşte să înţeleagă de ce a pierdut Victor Ponta alegerile, că nu a plagiat, nu a minţit şi nu a făcut nimic neobişnuit faţă de anul 2012, când a fost ales cu exact aceeaşi biografie. Corect. De asta o să le explic azi, de dragul istoriei recente, ce s-a întâmplat, în fapte şi cifre.
Pe 28 iulie, după o vară grea cu turneu de cercetare latino-american şi repaus medical forţat mi-am petrecut prima zi de vacanţa la Bucureşti vizitând pe Avocatul Poporului. Eram purtătoarea unei petiţii semnate de peste o mie de oameni din domeniul educaţiei, care nu fuseseră consultaţi la schimbarea prin ordonanţă de urgenţă a legii în peste şaptezeci de puncte. Printre cei care nu fuseseră consultaţi era Mihai Dragoş, tocmai ales preşedinte al Consiliului Tineretului, tânărul în favoarea căruia am declinat premiul Foreign Policy pentru leadership acum un an; Cristi Popescu, liderul national al studenţilor (ANOSR); Andreea Petruţ, lidera studenţilor din Cluj şi participantă la manifestările de acolo pentru Roşia Montană, toţi membri ai Alianţei pentru o Românie Curată. Întânirea a fost lămuritoare: dl. Ciorbea nu intenţiona să facă nimic, şi deşi, ieşind, eram mai calmă ca tineretul, şi hotărâtă să îi dau zece zile să vorbească cu Ponta, la care trimisesem lista de semnături, mi-am spus că, dacă asemenea canale sunt închise, nu ne mai rămâne pe viitor decât să cucerim preşedinţia ca să avem un canal de recurs la monopolul politic. Cea de după Băsescu, din motive evidente.
Părerea mea despre candidatura lui Victor Ponta o spusesem deja la TVR la ruperea USL: inadecvată. Liberalii fuseseră deja reorientaţi de Crin Antonescu în decembrie, când fuseseră cu noi la Roşia Montană şi marţea neagră. Acest lucru s-a întâmplat pentru că electoratul lor vechi şi potenţial a îmbrăţişat clar aceste poziţii, iar Antonescu a înţeles că ori urmează electoratul, ori partidul dispare, că nu era loc şi de el pe electoratul captiv sărac al PSD.
Lucrurile au început să se deruleze rapid când am aflat că Victor Ponta nu va face nimic, Avocatul Poporului avea indicaţii să nu mişte în front, iar contra lui Johannis, evaluat demult de mine pe bază de sondaje şi performanţă la Sibiu ca fiind unicul contracandidat cu potenţial, se încheiase un pact blatist între pontişti şi băsişti, cu misiunea de a-i sabota candidatura sub pretextul unor probleme legale. De asta o schimbare de lege care anihila şi ce mai rămăsese din cazul contra lui, deja câştigat în instanţa de fond, nu a fost dusă de PSD până la capăt, deşi în avantajul lor, iar persoane din anturajul lui Train Băsescu primiseră resurse să se bată pentru locul trei, în idea că lui KJ i se vor rupe picioarele, româneşte, şi ei vor deveni candidaţii unici ai dreptei în turul doi (demenţă, că oricum nu ar fi câştigat ei contra lui Ponta). Pentru asta întreaga presă băsistă a fost mobilizată, deopotrivă cu cea pontistă. Când Monica Macovei a făcut declaraţii contra lui KJ în august, Antena 3 a deschis jurnalul cu ele. I-am trimis de altfel linkurile întrebând-o dacă asta nu o pune pe gânduri. În acel moment am decis că societatea civilă asupra căreia am o influenţă, orizontală şi prin persuasiune, nu altfel, şi eu personal, o să facem tot ce putem să spargem monopolul nedemocratic creat de PSD după ruperea USL, să îl apărăm pe cât posibil pe KJ de această conspiraţie ticăloasă prin demascarea ei şi să ne promovăm agenda noastră, cum am făcut şi în 2004, prin aceste alegeri.
Ultima parte a fost cea mai simplă, Klaus Johannis fiind un om atât de normal şi complet deschis acestor puncte de vedere, că în programul lui au fost deja reflectate punctele de vedere ale societăţii civile în materie de stat de drept şi politică energetică (pp 22-26; p 28)atunci când acesta a fost anunţat în luna septembrie. Nu a existat nici o negociere, că el nu negociază, ci o potrivire între vederile noastre atât de extinsă încât l-am putut sprijini, nu doar eu, ci şi toţi ai noştri, cu toată inima. Aş fi putut să îi propun şi lui Victor Ponta aceleaşi lucruri, dar ce rost avea când nouăzeci la sută din Carta Albă a Bunei Guvernări, semnată cu el în 2012, rămăsese pe hârtie, şi fusese un document negociat de noi cu mai toată societatea civilă. Legea aministiei şi graţierii, MCV-ul şi sprijinul DNA erau deci toate adoptate de KJ când Monica şi trupa de zgomote a început să ne someze între cele două tururi (nu se osteniseră să citească), ocazie cu care i-am informat că totul era deja organizat şi că asemenea somaţii făceau doar serviciul de demobilizare, dând impresia că candidatul nostru e un criminal care se conformează doar pus cu spatele la zid. Desigur, eu, care am scris acea parte din Contractul cu România numită Reforma clasei politice în anul 1996 ştiu că nici programele nu se respectă totdeauna. Dar cu cost: PNŢcd a dispărut, iar Băsescu şi-a menţinut popularitatea cât a stat în contract, nu şi după. Au grijă alegătorii.
Restul istoriei poate fi documentată în creşterea spectaculoasă de audienţă a României Curate, care în weekendurile de alegeri a urcat până la poziţiie cinci-şapte naţionale. Dar parcursul treptat a arătat că prin noi urcă acea nouă societate care a demonstrat în toamna trecută. Textul despre amenda luată de Andreea Petrut a avut optzeci de mii de citiri în câteva ore, am fost obligaţi să deschidem un fond de plătit avocaţi şi, din păcate, şi amenzi, pentru manifestanţi. Un text aparent nepolitic al lui Mihai Goţiu despre atitudinea etică, împotriva blatului, a Simonei Halep, a avut peste o sută de mii de citiri. Textele despre diaspora şi mobilizările pentru demonstraţii au fost toate peste douăzeci de mii. Demontările la calomniile anti-Johannis au fost peste zece mii din primele ore, înainte să le preia presa de partid, dacă le-o fi preluat. Supărarea noastră pe lume a tot crescut cu campania asta ordinară, dar mobilizarea altora rămânea insuficientă, totul încheindu-se cu predicţia mea la France Presse si Romania liberă că doar un minim cinci-şase la sută mai mult participare în zona urbană în turul doi ne poate ajuta să câştigăm la mustaţă. Numai Klaus mai credea că se poate, noroc cu guvernul Ponta că nu a mai deschis secţii de votare în diapora sau a furat pe rupte în provincie şi ne-a mobilizat. Lumea se întreabă cum de-a câştigat Klaus la Focşani: acolo presa locală eroică a format de un an România Curată Vrancea, iar articolul Silviei Vrânceanu despre buletinele ştampilate Ponta înainte de turul unu a avut optezeci de mii de citiri într-o zi. De vinerea trecută până duminică mii de oameni au share-uit articolele noastre gen ”Dacă nu ai votat în turul întâi”, ”Bucureşteni, vreţi să vă conducă Teleormanul?” şi aşa mai departe.
În toată această perioadă, minunată pe reţele de socializare şi siteuri alternative, presa tradiţională, sau o bună parte din ea, ne-a tratat cum se cuvine, inclusiv vechi aliaţi şi prieteni, în cel mai fericit caz împingându-ne în paradigma demobilizatoare a ”răului cel mai mic”. Andi Lăzescu de la GDS a scris că KJ îi aminteşte de Chance Gardener, persaonajul lui Koszinski. Pentru cine nu ştie, e vorba de un retardat analfabet pe care alţii vor să îl facă preşedinte (merci, Andi, referinţă directă la cercul nostru ieşean de film, recepţionată). Dan Tapalagă a scris despre KJ ca este de o ”ignoranţă aşezată” şi o ”incompetenţă serioasă”. Volo Tismăneanul-a calificat pe Klaus drept un ”Relu Fenechiu cu nume german”. Gabriel Liiceanu îi dădea sfaturi lui Ponta să se transforme la un an după ce transformarea eşuase, şi îl întreba pe Johannis ce promisiuni face să îl bată pe Ponta, când omul îi spunea că el îşi pune pe tavă trecutul, nu promisiunile, şi asta îl deosebeşte de alţii. Mari mulţumiri vouă, tuturor, şi noroc că avem o nouă societate civilă, autentică, capabilă de altruism şi solidaritate, că asta veche, care nu a vrut să îşi publice finanţările de presă transparent astă vară, ne-a dat măsura ei deplină.
Pentru a citi continuarea textului accesaţi romaniacurata.ro.
Se încarcă comentariile...
