Magistraţii au realizat scopul creării SIIJ. Şi reacţioneză în consecinţă

Nimeni nu-I poate bănui pe cei 8000 de magistraţi că n-au înţeles rolul şi scopul SIIJ, secţia pentru anchetarea magistraţilor. Să funcţioneze ca o ghilotină împotriva lor, manevrată de Dragnea, Tăriceanu şi Toader. Când pui în fruntea SIIJ oameni ca Adina Florea şi „Giani” Stan, care semnează cu propria mână „inculparea” lui Timmermans şi a comisarului Vera Juorova, dosar confirmat de Toader, nu poţi să nu constaţi prostia abisală a a numiţilor şi a celor care i-au numit.

Revolta magistraţilor a fost cumva declanşată de această prostie, precum şi de cererea, repetată de patru ori, de trecere a dosarului Tel Drum de la SIIJ la DNA. Cu ultimatum de două zile. Iar dacă DNA nu se supune ultimatumului, ce se întâmplă? Adina Florea le pune cătuşe celor de la DNA? Iarăşi o dovadă de prostie imensă. Până şi magistraţi asociaţi actualei puteri, Dana Gârbovan, Toni Neacşu şi alţii, şi-au pus mâinile în cap văzând prostia generată de Toader, prostie care nici măcar nu-i scapă de puşcărie pe penalii din PSD-ALDE. OUG-ul lui Toader nu face parte din categoria legii penale mai favorabile, ci normează funcţionarea justiţiei. Poate fi anulat oricând, printr-o nouă OUG, cum s-a întâmplat cu OUG 13, anulat de OUG 14.

Manifestaţiile magistraţilor începând de azi, posibilitatea ca aceştia să blocheze instanţele reprezintă bomboana pe coliva lui Toader. Plus manifestaţiile de stradă, plus reacţiile virulente ale oficialilor de la Bruxelles. Şi toate astea după ce Toader s-a „scremut” luni bune ca să nască un şoricel. Cu care nu rezolvă mai nimic din situaţia penalilor puterii. Doar că se face de râs cu întreaga coaliţie şi cu premierul care a făcut şi el prostia să contrasemneze OUG-ul „geniului” justiţiei româneşti, Tudorel Toader. Mai mare exemplu de tâmpenie, nici că mi-a fost dat să văd.

Să ne înţelegem. OUG-ul lui Toader a oripilat pe toată lumea, prin modul în care a fost dat, pe furiş. Prin activarea unei ghilotine împotriva magistraţilor, la comanda politicului. Şi cum ar fi trebuit să reacţioneze magistraţii, altfel decât punându-i la zid pe cei care au dat OUG-ul?

Şi speranţa că Toader va numi persoane obediente la conducerea parchetelor, în termenul de 45 de zile prevăzut de OUG pentru funcţiile deţinute cu delegaţie, este deşartă. Ar însemna să treacă peste Iohannis, prin apeluri la CCR, înfruntând mânia magistraţilor. O eventuală debarcare a guvernului Dăncilă dărâmă totul. Posibilitatea ca guvernul să nu aibă bani de pensii şi salarii le aruncă iarăşi planurile în aer.

Cum se poate ca persoane din conducerea PSD să nu vadă prăpastia în care Dragnea duce partidul?

Oprişan a dat tonul. Asta după ce parlamentari, fostul premier Tudose, comisarul european Corina Creţu, Adrian Ţuţuianu şi mulţi alţii au văzut cum se scufundă corabia şi au fugit. Numirea lui Răzvan Cuc, confirmată de Iohannis, o nouă prostie, pentru că Răzvan Cuc face parte din categoria ilustrată de Ţuţuianu: „cel mai idiot ministru” şi un om ”atât de prost încât nu poate asculta mai mult de 5 minute”. Este drept, se referea la ministrul Andruşca, dar ministrul Cuc este tot pe acolo, mai ales că mai fusese remaniat odată pentru incompetenţă. Dar Dragnea vrea obedienţă, chiar dacă e dublată de incompetenţă.

Dragnea a mai declarat la ultimul CEx că nu va pune partidul pe tavă lui Tăriceanu, ceea ce confirmă bănuiala că va candida el însuşi la prezidenţiale. Iarăşi o prostie cât casa. De ce ar mai sta Tăriceanu în coaliţie, dacă la europarlamentare şi prezidenţiale va avea în PSD un adversar feroce? Să fie acuzat că până mai ieri eraţi în „concubinaj” politic?

Ultimele acţiuni ale coaliţiei, avându-l ca protagonist pe Toader, demonstrează deruta în care se găseşte, şi care îi duce din prostie în prostie, până la pierderea alegerilor din 26 mai. După care, la cimitirul politic.