Astfel, am aflat cât de multă autosuficienţă există pe un anume segment al votanţilor de dreapta, care s-au şi repezit să dea cu sus-numitul de pământ. Bine, pe de altă parte, asta ştiam deja despre respectivii. Confundând reacţiile de Facebook sau Insta cu percepţia reală a masei de alegători, ei se văd deja învingători. Doar au şi zis: mergem la victorie! Numai că tragedia clivajului dintre lumea virtuală şi cea reală, care şi-a arătat de altfel faţa hâdă în data de 10 august 2018, iese din sfera posibilului şi intră în cea mult mai periculoasă a certitudinii. Aşa se face că impactul dur cu realitatea se va repeta, de data asta la rezultatele votului din data de 26 mai.

Iar ca să ne dăm seama de ce este suficient să ne uităm la comportamentul celui pe care Alianţa 2020 USR-PLUS l-a instalat la conducerea formaţiunii: Dacian Cioloş. În aparenţă binevoitor, dar în fapt arogant, asemenea unei vaste majorităţi a membrilor proaspetei formaţiuni politice, acesta nu doar că nu a reacţionat în singurul mod logic la prestaţia lamentabilă a Oanei Bogdan şi anume retrăgându-i sprijinul politic, ci, mai mult, se comportă de ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat. În plus, ca să fac un joc de cuvinte, a sărit complet eronat să palpeze ego-ul inflamat al votanţilor de dreapta asigurându-i că bietele acareturi pe care le-adunat de prin viaţă nu le vor fi luate cu japca. Asta de ca şi cum, în viziunea sfetnicilor şi oamenilor de comunicare de la Plus, treaba asta chiar ar fi fost posibilă. Consecinţele? Pentru cine are ochi să vadă, sunt destul de clare: Plus îşi pierde credibilitatea, lumea îşi dă seama că Dacian Cioloş adună în jurul său oameni incompetenţi pe care îi cauţionează, lucru care, prin extensie, evident că se răsfrânge şi asupra USR-ului, un partid mai mult decât decent care nu are nicio vină pentru gafele celui de la care a împrumutat tracţiune politică.

Cine va specula această situaţie? Nu trebuie să fii vreun Silviu Brucan ca să-ţi dai seama. Doar că, de fapt, nici măcar nu despre asta e vorba. Ci, în context mai larg, despre cele două feluri complet diferite de a vedea viaţa care explică, de fapt, o bună parte a conflictului actual. Mai precis o pătură importantă a clasei de mijloc care este absolut sigură de superioritatea ei şi o proiectează ca atare, refuzând dialogul cu oricine altcineva, respectiv o altă pătură, mult mai numeroasă spre disperarea celor care au iPhone XS şi reacţionează în timp real la inepţiile Vioricăi Dăncilă, dar care nu este ajutată să iasă din presupusa rătăcire în care se află. Sau dacă este ajutată, cu siguranţă în acest moment atitudinea lui Dacian Cioloş reprezintă o piedică serioasă pentru apropierea celor două românii care întârzie să facă joncţiunea deja de treizeci de ani. Iar în tot acest timp, se ştie: autostrăzile curg gârlă, spitalele la fel, de şcoli cu veceu în incintă nu mai vorbim. Sincer, nu m-ar mira ca Rareş Bogdan să capitalizeze deriva evidentă în care a intrat Alianţa USR-PLUS.