într-o atmosferă cazonă, de disciplină totală, care i-ar face să crape de invidie chiar şi pe Vladimir Putin sau pe Kim Jong Un, George Simion s-a ales, în cadrul congresului extraordinar organizat la Palatul Parlamentului, drept unicul, fabulosul şi inegalabilul preşedinte al partidului AUR.

Totuşi, modalitatea prin care cei de la AUR au ales să organizeze acest prim congres al partidului, după accederea în Parlamentul României, aduce şi ceva veşti bune. Mai ales în perspectiva evoluţiei lor pe scena politică. Prima concluzie ar fi că AUR a făcut saltul din rândul partidelor anti-sistem şi a trecut în tabăra partidelor pe care chiar ei le contestă. Până şi mult hulitele PNL şi PSD au avut parte, de-a lungul existenţei lor, de congrese şi competiţii adevărate pentru şefia partidului. Iar în acest sens este suficient să ne amintim doar luptele care s-au dus între Crin Antonescu şi Ludovic Orban sau cele între Florin Cîţu şi Ludovic Orban (în cazul PNL) sau de cele purtate între Mircea Geoană şi Adrian Năstase sau Victor Ponta şi Mircea Geoană (în cazul PSD).

A doua concluzie este aceea că partidul AUR nu are nimic în comun cu democraţia. Deşi liderii AUR se bat zilnic cu pumnul în piept că apără libertatea şi drepturile omului, la primul congres organizat din postura de partid parlamentar, nu au avut nici cea mai mică ezitare să pună pumnul în gură presei. Şi să o ţină la uşă ca pe un câine. O aroganţă şi un abuz fără precedent pe care nu şi le-a permis până acum niciun alt partid care a avut pretenţia de a ajunge la guvernare. Iar decizia AUR de a interzice accesul presei la eveniment vine în contextul în care, chiar zilele trecute, la nivelul guvernului a apărut o iniţiativă prin care se doreşte cenzurarea anumitor ştiri din mass-media. Or, în aceste condiţii, care mai este diferenţa între un partid aflat în opoziţie şi partidele aflate la guvernare, dacă toţi aspiră să pună botniţă presei? Şi AUR chiar a reuşit să facă lucrul acesta la congresul pe care l-a organizat.

Însă, faptul că AUR şi-a ales un singur preşedinte, după ce a funcţionat cu o conducere bicefală, nu este singura mişcare strategică bifată de partid. Resetarea întregii agende publice, ca urmare a atacului militar al Rusiei asupra Ucrainei, a determinat şi o scădere a AUR în sondajele de opinie, temele cu ajutorul cărora partidul condus de George Simion a reuşit să câştige procente electorale şi să ajungă pe locul al doilea în preferinţele românilor, nu mai sunt de actualitate. Cu presiunea scăderii în sondaje pe umeri lor, cei de la AUR au făcut o schimbare majoră de strategie şi şi-au asumat deschis susţinerea pentru invazia declanşată de Vladimir Putin.

Astfel, într-un interviu acordat de Sorin Lavric, ideologul AUR, pentru blogul blogtraianhoria.wordpress (un blog care îl promovează şi pe Călin Georgescu, un admirator declarat al preşedintelui rus), acesta a poziţionat în mod explicit AUR de partea Rusiei lui Vladimir Putin afirmând că „Se vrea distrugerea naţiunilor creştine şi a statelor suverane, şi formarea unui supra-stat federal cu un singur parlament, un singur guvern, cu un singur preşedinte. Adică globalizarea totală, ateistă, egalitaristă, fără memoria trecutului şi fără tradiţii.(..) Acum totul e într-o sincopă din cauza războiului din Ucraina, totul depinde de cine va câştiga, Putin sau globaliştii.”

Cine va câştiga războiul din Ucraina, vom vedea la un moment dat. Acum, trebuie să vedem ce câştigă AUR în plan electoral prin asumarea la scenă deschisă a unei orientări putiniste?

  • Prin susţinerea explicită pentru invazia militară declanşată de Vladimir Putin, liderii AUR inventează un nou duşman spre care să canalizeze furia românilor. Iar noul duşman sunt refugiaţii ucraineni. Tema „duşmanilor” unguri care vor să ne fure Ardealul s-a vehiculat în atât de multe campanii electorale, încât s-a perimat total. Chiar şi liderii AUR au speculat această temă (vezi scandalul cu incidentele de la Valea Uzului), însă e greu de crezut că pentru campania electorală din anul 2024 subiectul ar mai putea avea un impact foarte mare, în contextul în care UDMR este şi, foarte probabil, va fi la guvernare. Acum, pentru cei de la AUR, ucrainenii sunt noii unguri. Conform propagandei vehiculate de anumite site-uri, refugiaţii ucraineni nu vor să ne fure nimic, însă ne ocupă casele, ne iau pământurile, primesc ajutor şi servicii medicale gratuite, în timp ce românii sunt lăsaţi să moară de foame şi de frig. Aceste teme fiind, de asemenea, foarte prezente şi în discursul lui George Simion;

  • Conform unui sondaj Avangarde despre război şi patriotism, realizat în perioada 20-23 martie, la întrebarea: Cine va câştiga războiul dintre Rusia şi Ucraina, 34% dintre respondenţi au răspuns Rusia, 18% Ucraina, iar 48% au spus că nu pot aprecia. Or, cei 34% care dau Rusia drept câştigătoare a acestui conflict trebuie să îşi găsească şi în plan politic o voce care să le alimenteze teoriile şi percepţiile. Prin poziţionarea explicită de partea Rusiei „câştigătoare”, cei de la AUR au dat startul la pescuitul electoratului putinist aflat în bazinul electoral al României.

  • Prin transformarea lui Vladimir Putin într-un simbol al creştinismului, liderii AUR încearcă, de asemenea, să mai culeagă ceva voturi şi de la creştinii mai slabi de înger. Încă de la începutul acestui război, s-au conturat două curente. Primul curent, cel exprimat şi de ideologul AUR, care, foarte probabil, preia discursul susţinut de mitropolitul Murmanskului, susţine că războiul purtat de Putin este unul pentru apărarea ortodoxiei. Al doilea curent, cel exprimat de unii lideri de opinie cu vederi mai progresiste, pune semnul egalităţii între „ortodoxul” Putin şi extremiştii jihadişti. În fapt nici unii, nici alţii nu au dreptate. Cum Dumnezeu înseamnă doar pace, iubire, bunătate, compasiune, ajutor, „apostoli” ai lui Dumnezeu au fost sutele de voluntari care au sărit în ajutorul semenilor lor aflaţi în necaz. Iar aceştia sunt singurii care au dreptul moral să fie numiţi simboluri al ortodoxiei.

Este foarte interesant că declaraţia făcută de ideologul AUR, prin care a trasat noua linie strategică şi poziţionat AUR drept primul partid putinist de pe scena politică românească, a fost făcută exact  cu două zile înainte de reuniunea NATO de la Bruxelles, unde s-a decis mobilizarea a 40.000 de soldaţi pe flancul estic şi formarea de patru grupuri noi de luptă în România, Bulgaria, Slovacia şi Ungaria. Practic, în buza reuniunii NATO, prin partidul AUR, Vladimir Putin şi-a înfipt steagul rusesc chiar în coasta alianţei nord-atlantice.

Se pune întrebarea cum de serviciile de informaţii din România au permis un asemenea gest de frondă la adresa NATO? Surse oficiale de la cel mai înalt nivel susţin faptul că directorul SPP, Lucian Pahonţu, ar avea relaţii mai mult decât cordiale cu anumiţi lideri de la vârful AUR. În acest context, afirmarea AUR drept primul partid putinist din România ar putea să reprezinte o încercare a serviciilor de informaţii de a juca după vechiul proverb românesc – şi cu sufletul în raiul NATO, şi cu slănina în podul Rusiei.  Să fie, oare, acesta răspunsul?