Doar nu degeaba s-a născut gluma: „De ce se fac alegeri în România? Ca să se poată slabili cu cine va guverna UDMR”.

Desigur, preocuparea pentru evoluţia demografică din ţară este cât se poate de necesară. Zilele trecute, şeful Institutului Naţional de Statistică, Tudorel Andrei, semnala că de la precedentul recensământ, din 2011, populaţia autohtonă a scăzut cu un milion de indivizi. O pierdere însemnată – şi e doar cifra oficială, căci realitatea ar putea-o întrece!- la care au contribuit în proporţie de 40% migraţia şi de 60% sporul natural negativ (un minus de peste 113.000 de persoane doar anul trecut). Iar previziunile specialiştilor arată că, până în 2030, vom rămâne doar 17,8 milioane, cu dezechilibre majore pe grupe de vârstă. Ceea ce va afecta toate sectoarele economiei: PIB, buget, pensii, fonduri europene alocate în funcţie de numărul de locuitori etc.

Cum ar vrea UDMR să rezolve stringenta problemă a natalităţii? Prin câteva măsuri precum: deductibilitate pentru familiile cu mai mulţi copii şi reducerea progresivă a cuantumului contribuţiilor de asigurări sociale de sănătate, în funcţie de numărul de copii; credite pentru achiziţionarea de locuinţe acordate familiilor tinere în funcţie de numărul de copii; program de finanţare pentru achiziţia de autoturisme familiale pentru familiile cu minim trei copii; acordarea  indemnizaţiei de creştere a copilului către bunici, respectiv fraţii majori şomeri în locul părinţilor, dacă aceştia se întorc la muncă; extinderea programelor de tip after school; acordarea de facilităţi administraţiilor locale pentru a sprijini familiile prin reduceri/scutiri de taxe şi impozite. O suită de beneficii mai ales economice, nu neapărat îmbietoare pentru cuplurile tinere să-şi mărească familia. Mai convingătoare ar fi, potrivit expertului în demografie Vasile Gheţău, citat de Europa Liberă, crearea unei infrastructuri accesibile - creşe, programe şcolare, mese calde pentru copii după şcoală ş.a., care i-ar ajuta semnificativ pe viitorii părinţi. Dar asta ar presupune investiţii din partea statului şi finanţare pe termen lung, adică mai multă bătaie de cap pentru nişte guvernanţi specializaţi în improvizaţii şi decizii heirupiste, nici măcar gândite pentru un ciclu electoral.

Privind mai departe de Ungaria, de unde UDMR pare să fi preluat familismul, greu decelabil în discursul său anterior, să observăm cum au reuşit Franţa, Danemarca sau Germania să-şi crească rata natalităţii, combinând acordarea de stimulente pentru părinţi cu oferirea unor servicii variate şi de calitate, care să le uşureze sarcina îngrijirii copiilor şi să le asigure totodată adulţilor revenirea la serviciu fără griji. Într-un serial dedicat tocmai chestiunii demografice, postul de radio sus-menţionat arăta că aceste ţări au, de pildă, printre cele mai mici concedii de maternitate (14-18 săptămâni), spre deosebire de Bugaria (58) sau Albania (52). În schimb, cheltuielile cu creşa sunt subvenţionate de stat – chiar 100% la danezi, dacă părinţii câştigă sub un nume prag, alocaţiile pentru copii sunt generoase (în medie, 156 de Euro în Danemarca, 132 de Euro în Franţa şi de la 219 Euro în sus în Germania, în funcţie de numărul copiilor), iar părinţii sunt sprijiniţi financiar (în Franţa, se acordă până la 952 de Euro la naşterea unui copil, plus alte beneficii în funcţie de venitul familial; în Germania, similar cu ţările nordice, părinţii primesc între 300 de Euro şi 1.800 de Euro pe lună, tot în funcţie de venit).

Ungaria vecină a ales alte căi de încetinire a declinului demografic: Financial Times scria anul trecut că guvernul Viktor Orban a naţionalizat clinici de fertilitate, declarându-le de interes strategic şi oferind tratamente gratuite de fertilizare asistată, de asemenea a pus la dispoziţia familiilor tinere un împrumut special, pe care acestea nu mai trebuie să-l ramburseze dacă aduc pe lume trei copii, şi a acordat totodată femeilor credite de până la 10 milioane de forinţi (peste 30.000 euro) la căsătorie, sumă nereturnabilă dacă beneficiara naşte cel puţin trei copii. În plus, mamele eroine au fost exceptate de la plata impozitului pe venit. Şi, la fel cum propune acum la noi UDMR, familiile tinere cu copii beneficiază de subvenţii pentru construirea unei locuinţe sau pentru achiziţionarea unui automobil.

Analizele Comisiei Europene arată însă că politicile pro-familiste concentrate pe oferirea de servicii calitative de îngrijire şi educaţie pentru copii, în paralel cu susţinerea părinţilor să îşi continue cariera, sunt mai eficiente decât acordarea de beneficii financiare, scutiri şi înlesniri punctuale. Dar acesta din urmă e modelul central-răsăritean şi nu e de mirare că el e promovat şi la noi. Paradoxal, tocmai de o formaţiune care, în urmă cu 4 ani, iniţia ceea ce presa a numit „programul Prima bătaie”, un proiect de lege – entuziast semnat şi de parlamentari ai USR, PSD şi PNL- prin care un agresor putea scăpa de răspunderea penală dacă era la prima lovire a partenerei şi dacă îşi convingea victima să-l ierte şi să-şi retragă plângerea. Din fericire, proiectul, trecut prin aprobare tacită de Senat, s-a împotmolit pe drum. Deşi, cine ştie?, o fi fost şi el tot o măsură de stimulare a sporului demografic...