La emisiunile electorale sunt trimişi, de regulă, politicieni fără putere de decizie, iar cei care pot hotărî câte ceva preferă „formatele dedicate”, în care întrebările sunt dinainte ştiute şi pregătite de echipele de consilieri. 

Partidele politice şi-au lansat programele electorale, intitulate doloziv „de guvernare”, unele au sute de pagini, dar ele reprezintă o simplă maculatură sau, în cel  mai bun caz, materia primă pentru cei care vor cerceta, în viitor, cazuri de înşelătorii electorale. De exemplu, prin programul de guvernare partidului prezidenţial se angajează să finalizeze până în 2024 „320  Km  din  Autostrada  A7,  Ploieşti-Buzău-Focşani-Bacău-Paşcani  –  6,09  mld.  Lei”, în condiţiile în care această cale de transport nu este nici măcar proiectată în totalitate! Cât de proşti sunt percepuţi a fi cetăţenii dacă galben-albaştrii se jură că „PIB-ul pe locuitor România va depăşi 85% din media UE27 la finalul anului 2024” (expresia agramată le aparţine!), în condiţiile în care în 2019 Produsul Intern Brut era la 69% din media Uniunii Europene (Portugalia era anul trecut la 81%!). Roşii, mai modeşti, se angajează la atingerea a „doar” 80% din media UE la PIB/locuitor, calculat la paritatea puterii de cumpărare. A lua în serios astfel de cifre, în condiţiile în care deficitul bugetar în acest an se apropie de 10 procente, iar înspre 2023-2024 ar trebui redus la mai puţin de 3 procente din PIB, este credulitate sau prostie.

Tema cu adevărat importantă, cum reducem deficitul bugetar, este ocultată de toţi competitorii politici. Dinspre BNR se propune o nouă revoluţie a austerităţii: bugetarii să fie plătiţi doar pentru 32 de ore pe săptămână (4 zile de lucru)! Ura! Economistul-şef al BNR inventează week-endul de trei zile, în care şcolile vor fi deschise de luni până joi, spitalele la fel. Secţiile de poliţie, judecătoriile ori administraţiile fiscale ar putea alege să lucreze de marţi până vineri, pentru a se evita aglomeraţia din oraşe. Nu ştim dacă la BNR stahanovismul va fi inclus în contractul de muncă, se va munci 24 din 24 de ore iar salariile se vor reduce, benevol, cu cel puţin 50 de procente.  

Fenomenul care marchează regresul democraţiei româneşti este absenţa dezbaterilor electorale. Procesul electoral democratic este viciat de lipsa dezbaterilor televizate într-o măsură chiar mai mare decât limitarea circulaţiei în tot mai multe localităţi. Tonul sfidării cetăţenilor a fost dat, anul trecut, de Klaus Iohannis, care a considerat că o parte din electorat nu este importantă, refuzând o dezbatere electorală cu Viorica Dăncilă. În cursa pentru Primăria Capitalei, Nicuşor Dan şi Gabriela Firea au găsit suficiente pretexte pentru a evita o discuţie directă şi polemică, aşa cum era necesar, despre starea jalnică a Bucureştiului. În Statele Unite, oricât de mult s-ar detesta Biden şi Trump, cei doi s-au prezentat la două confruntări electorale, considerând că evenimentele sunt o minimă dovadă de respect faţă de cetăţeni.

Mai sunt doar două săptămâni de campanie electorală şi strategia inundării spaţiului public cu un val de lehamite este aplicată inexorabil. PNL şi-a lansat extrem de târziu oferta electorală iar premierul Orban este specialist în monologuri, la televiziunile „prietene”. Pentru salvarea măcar a aparenţelor unei democraţii, televiziunea publică (sau un consorţiu ad-hoc al televiziunilor de ştiri) ar trebui să organizeze cel puţin o confruntare electorală între cei care aspiră să devină conducătorii viitorului guvern: Ludovic Orban (PNL), Marcel Ciolocu (sau alt reprezentant al PSD), Dacian Cioloş (USR-PLUS) şi Victor Ponta (Pro România). O astfel de confruntare politică ar mai scoate din apatie electoratul, ar putea creşte prezenţa la vot şi, în final, scrutinul din 6 decembrie ar dobândi un mai mare grad de legitimitate democratică.

Confruntarea electorală, nu şezătoarea cu „analişti” şi „jurnalişti” care au contracte de publicitate cu instituţii publice, ar trebui să fie astfel organizată încât politicienii să fie determinaţi să dea răspunsuri concrete, nu poveşti de adormit alegătorii. Consider că ar trebui discutate şi următoarele chestiuni:

1. ce decizii se vor lua pentru a se va reduce deficitul bugetar până la aproximativ 3% din PIB în 2024?

2. este nevoie de reorganizarea administrativ-teritorială a României? Care este proiectul concret al fiecărui partid?

3.  când se va respecta prevederea legală de alocare a 6% din PIB pentru educaţie-cercetare?  

4. care este calendarul creşterii pensiilor şi a veniturilor pentru categoriile sociale vulnerabile, pe care fiecare candidat şi-l asumă sub semnătură?

 

Desigur, în marea lor ingeniozitate, organizatorii a cel puţin unei dezbateri electorale vor putea găsi şi alte subiecte relevante, însă important este să existe o confruntare electorală, pentru ca democraţia în România să fie veritabilă, nu doar un teatru al măştilor. Democraţia prin monolog poartă un alt nume, autocraţie!