Nu ştiu dacă chiar aşa a vrut să se petreacă faptele şi preşedintele Iohannis care continuă să îşi dorească cu orice preţ alegeri anticipate, iar pentru asta a acceptat sacrificarea guvernului în funcţie. Nu ştiu nici dacă toţi membrii guvernului Orban începând cu fostul premier, sunt chiar  împăcaţi ori încântaţi de asta. Nu cred însă deloc că situaţia ar fi chiar cu totul sub control, aşa cum a declarat miercuri preşedintele Iohannis. La fel cum nu cred nici în încercarea de minimalizare a înfrângerii din Parlament la care s-a dedat tot miercuri, la Digi 24, dl. Ludovic Orban însuşi.

Aşa după cum susţineam şi în comentariul publicat  ieri nu e nicidecum cert că trimiterea la vestiare a Cabinetului monocolor PNL înseamnă un pas sigur întru îndeplinirea visului zis de aur al alegerilor anticipate. Şi  aceasta pentru simplul motiv că ele nu ar fi deloc pe placul aceluiaşi PSD. Care, după cum s-a putut vedea cu vârf şi îndesat miercuri, încă are suficientă forţă. Căreia i se adaugă  o imensă cantitate de lipsă de scrupule.  S-a văzut asta cu vârf şi îndesat în discursul dezlânat şi plin de minciuni al unui anume parlamentar care se cheamă Alfred Simonis despre care aflu că a devenit peste noapte niscaiva nacealnik în partid ca şi în vorbele tremurate ale plagiatorului dovedit Florian Bodog, Insul cu care partidul pare-se că plănuieşte să îşi îmbunătăţească imaginea publică.

 
Însă oricât de pervers ar fi şi, indubitabil, este PSD, am  toate îndoielile din lume că în scopul evitării în procedura alegerilor anticipate parlamentarii roşii vor vota în cele din urmă, fie şi la o a doua strigare, un nou guvern Orban. Care, e adevărat, ar avea toate şansele să treacă eminamente  cu voturile social-democraţilor şi ale complicilor acestora, chiar în pofida voinţei liberalilor. Cred mai degrabă că mai marii PSD vor face tot ceea ce va fi posibil în vederea tergiversării operaţiunilor la capătul cărora ar putea fi învestit un nou Executiv. Vor recurge pentru asta la sprijinul CCR, vor chiuli masiv de la şedinţele plenare ale Camerelor parlamentare, vor căuta tot felul de noduri în papură.

Că toate acestea vor presupune costuri politice şi economice plătite în solidar de toţi românii, că ele implică instabilitate, creşterea dobânzilor cu care se va împrumuta un guvern condamnat la interimat, dar şi creşterea preţului în lei al monedei unice europene pentru PSD puţin contează.

E de domeniul evidenţei. Dl. Marcel Ciolacu şi şleahta nu iau în calcule decât interesele imediate ale partidului. Din păcate,nu sunt singurii. 

Comentariu publicat concomitent pe site-ul contributors.ro şi pe blogurile adevarul.ro