Cum este posibil ca partizanii asistenţei sociale pe scară largă, parazitării statului sau angajării în posturi bugetare călduţe să susţină un adevărat businessman velociraptor care iniţiază, drept primă măsură a mandatului său, desfiinţarea unui program de largă asistenţă socială precum Obamacare?

Răspunsul este simplu: aceşti indivizi îşi contorsionează poziţiile nu în funcţie de vreun principiu social-democrat în care cred, ci după interes, ori aici contează în analiza lor două mari direcţii care se anunţă în noua politică americană:

- apropierea SUA-Rusia îi face să spere într-o nouă împărţire a sferelor de influenţă, în care România să fie rearondată vechiului imperiu de la răsărit şi implicit, construirea la noi a unei societăţi pe model putinist în care unei „aristocraţii” roşii îi sunt permise, cu voie de la stăpân, raptul şi îmbogăţirea pe spinarea resurselor naturale şi a unei populaţii sărăcite, dar îmbăţoşată cu lozinci naţionaliste şi patriotarde din categoria „mândri că suntem”;

- „America first” le dă speranţa că noua administraţie se va concentra exclusiv pe politica internă şi va renunţa să vegheze la mersul democraţiilor din restul lumii, lăsându-i de capul lor pe noii autocraţi din Estul Europei. Reacţia stupidă de bucurie la anunţul înlocuirii tuturor ambasadorilor SUA, deci şi a lui Hans Klemm cunoscut pentru poziţiile sale în sprijinul luptei anticorupţie, dovedeşte că deja au început să saliveze la gândul că de acum nu va mai sta nimeni cu ochii pe butelie.

Nu ştiu de ce, am un presentiment că se înşeală în aşteptările lor şi că îi vom vedea curând, muşcându-şi pumnii! Sau să aibă parte de un sec „You're fired!