Iar dezbaterile generate de apariţia acestor propuneri continuă să frământe acea parte din societate pentru care respectarea şi garantarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor reprezintă o preocupare fundamentală, nu doar un „moft”.

Dacă pentru unii comentatori politici, între care s-ar putea număra chiar şi preşedintele Klaus Iohannis, sursa care a scurs aceste proiecte în presă continuă să fie un subiect de nemulţumire (ajungând chiar la ameninţări), speculaţii şi scenarii care mai de care mai fanteziste, pentru alţii aflarea misteriosului autor al legilor prin care democraţia din România urma să fie suspendată şi înlocuită cu dictatura serviciilor de informaţii (conform noului pachet de legi ale siguranţei naţionale cei din serviciile de informaţii ar urma să aibă imunitate deplină, controlul parlamentar ar fi eliminat cu totul, iar mandatul şefilor structurilor de informaţii ar fi pe termen nelimitat) este în continuare un subiect de investigaţii jurnalistice.

Dincolo de întrebările legitime ale presei în privinţa celor care se fac responsabili de ororile strecurate în proiectele de lege de funcţionare a serviciilor de informaţii dintr-o ţară membră NATO şi UE (deşi Constituţia României precizează destul de clar cine sunt cei care au dreptul de iniţiativă legislativă), amorsarea unui scandal mediatic de asemenea proporţii, cu implicaţii până la cele mai înalte nivele ale puterii, de la preşedinte, premier şi până la şefii serviciilor de informaţii, dar şi cu efecte electorale foarte bine ţintite, trebuie să aibă şi un mare beneficiar.

Opoziţia parlamentară, cea care ar fi trebuit să se urce pe acest val şi să marcheze puncte electorale importante, este decimată total. AUR este un partid aflat în lesa unor grupuri de interese şi latră doar la comandă. Mai mult, George Simion are la rândul lui apucături dictatoriale, acesta transformând un întreg partid într-o veritabilă agenţie specializată în organizarea de nunţi, botezuri cumetrii, iar pe liderii AUR în hostessele lui personale. De asemenea, nici USR nu se află într-o perioadă politică foarte bună, partidul lui Drulă, Barna şi Ghinea fiind pe punctul de a se face ţăndări după plecarea lui Dacian Cioloş şi apariţia noului său partid. 

Privind la desfăşurarea întregii operaţiuni numite „Legile securităţii naţionale” se pot distinge câteva elemente care indică faptul că PSD nu este străin de apariţia acestui scandal mediatic care i-a băgat în corzi pe atât pe liberali, cât şi pe Klaus Iohannis pe o temă cu ajutorul căreia în trecut au câştigat o serie întreagă de alegeri. Cum locul opoziţie parlamentare a fost lăsat liber, social-democraţii nu ratează şansa de a juca la două capete. Şi la putere, şi în opoziţie.

Marcel Ciolacu, liderul PSD, a ţinut să ia distanţă de acest pachet de legi chiar cu ceva timp înainte de publicarea lui în presă şi a propus ca mandatele şefilor de servicii să fie limitate la maxim două. Or, ca să facă o asemenea propunere, deşi subiectul nu exista în presă la acel moment, domnul Ciolacu trebuia să ştie mai întâi ce conţin legile. De asemenea, la nivelul serviciilor de informaţii, singura reacţie publică de delimitare fermă de odioasele legi a venit din partea SIE. Adică, din partea serviciului condus de Gabriel Vlase, fost deputat PSD.

Deşi actual nivel al leadershipului lasă mult de dorit şi în cazul PSD, partidul nu este condus, totuşi, de nişte naivi. Social-democraţii guvernează cu ochii în sondajele de opinie, dar şi cu întreaga atenţie concentrată pe cele două mari obiective: rotaţia premierilor care, teoretic, ar trebui să aibă loc în primăvara anului 2023 şi anul electoral 2024. Or, pentru a-şi atinge ţintele electorale fixate şi pentru a obţine beneficii maxime, PSD-ul trebuie să îşi vulnerabilizez cât de mult partenerul de guvernare. Iar eticheta de „DICTATURĂ”, lipită direct pe fruntea lui Klaus Iohannis, este o lovitură extrem de puternică, care le aduce social-democraţilor multiple beneficii electorale.

Epopeea pachetului de legi privind securitatea naţională este departe de a se fi încheiat. În timp ce opinia publică cere un cap, la Palatul Cotroceni nervozitatea este tot mai mare. Ameninţările lui Klaus Iohannis la adresa presei au fost dublate de acuzaţiile de „securism” lansate de şeful SRI la adresa tuturor românilor. Doar în Bulevardul Kiseleff e linişte şi pace. Oare pentru că ordinul pentru publicarea în presă a odioaselor legi a fost dat chiar de către Marcel Ciolacu?