Odată cu şedinţa de duminica trecută a Consiliului Naţional al PSD în care nu doar Liviu Dragnea, ci şi majoritatea vorbitorilor, dar şi cei care au avut răbdarea de a sta să îi asculte pe aceştia ca şi neobrăzarea de a-i recompensa, precum pe vremuri pe Nicolae Ceauşescu, cu aplauze, ovaţii, scandări ne-au confirmat că România nu numai că se îndreaptă într-o direcţie complet greşită, total neconformă principiilor Uniunii Europene, ci se află pe marginea prăpastiei.. Aceasta însemnând recăderea pradă dictaturii, aşa cum şi-o doresc cei care conduc astăzi PSD-ul. Partid care, naturii sale de esenţă comunistoidă, afirmată ca atare încă din ziua în care a fost creat de numitul Iliescu Ion, i-a asociat în vremea din urmă o componentă naţional-socialistă din ce în ce mai vizibilă.

Sigur, nu e pentru prima dată când indivizii cu şcoală puţină, posesori de diplome de la Universităţi de nivelul celei fondate încă din anul 1990 de fostul cadrist al Ministerului Învăţământului din perioada ceauşistă, Aurelian Bondrea - şi am în vedere când spun asta fabrica de certificate universitare „Spiru Haret“, nu că în privinţa altor pretinse instituţii universitare de acelaşi nivel şi de aceeaşi teapă lucrurile ar sta altfel - debitează enunţuri agresiv-naţionaliste. Anti-europene, în contradicţie evidentă cu ceea ce ar presupune apartenenţa României la Uniunea Europeană.

Năzdrăvăniile scoase pe gură duminica trecută de un ins de teapa lui Marian Oprişan ori de încă şi mai dezgustătorul preşedinte al partidului, dl. Liviu Nicolae Dragnea, dovedesc că PSD devine voit, programatic, un partid extremist, xenofob, anti-european, anti-capitalist, anti-corporaţii şi anti-multinaţionale. Că în cei doi ani care au trecut de la victoria lui alegerile din data de 11 decembrie 2016 nu a fost preocupat doar de subordonarea totală a justiţiei interesului politic, de salvarea de la închisoare a inculpatului de rang înalt Liviu Nicolae Dragnea care devine cu fiecare zi ce trece un amestec tot mai primejdios între Hitler, Stalin şi Nicolae Ceauşescu, ci s-a şi transformat vizibil. A devenit un partid cu o conduită puternic fascistoid- bolşevică. 

Aşa se face că o non-valoare absolută, un hidos produs al tranziţiei ultra-prelungite, aşa cum este sus-menţionatul domn Oprişan din Vrancea este aplaudat la scenă deschisă atunci când în plină şedinţă slobozeşte, pe gura-i urât mirositoare, aberaţia că România va trebui să aibă după alegerile prezidenţiale din anul 2019 obligatoriu un preşedinte de etnie română. Şi nimeni dintre cei prezenţi în sală nu socoteşte de cuviinţă să intervină. Să plece trântind zgomotos uşa. 

Să înţelegem oare că PSD, în imensa lui prostie, stimulează discriminarea şi că foarte curând va trece la prigoana celor de alte etnii? Că acestora li se va lua dreptul de a alege şi de a fi ales? Că se va pune stavilă liberei exercitări a drepturilor democratice? Că, Doamne fereşte!, închisorilor înfiinţate de comunişti, strămoşii pesediştilor de astăzi, comunişti care, la un moment dat, i-au primit cu mare generozitate în rândurile lor pe legionari, le vor lua locul lagărele de concentrare destinate nu numai celor de altă etnie, ci şi celor care nu cred în nebunia pesedistă? Care îşi vor dori pe mai departe să aibă dreptul să gândească, să vorbească, să se mişte, să se manifeste liber.

Mi-e foarte greu să spun dacă au dreptate cei care cred că Liviu Nicolae Dragnea are urgentă nevoie de asistenţă medicală. Ori că adevărat spun cei ce spun că Dragnea face totul deliberat, în dispreţul lumii. Sunt însă absolut sigur că de la Revoluţie încoace, România trece prin cea mai neagră etapă a istoriei sale. Ţara, democraţia şi românii sunt expuse celor mai cumplite derapaje.

Comentariu apărut concomitent pe site-ul contributors.ro şi pe blogurile adevărul.ro