PSD a încheiat o eră. Începe altceva…

După „discuţiile” intense din Cex-ul PSD de astăzi din care a rezultat o adevărată nominalizare surpriză, d-na Dăncilă, partidul încheie cu succes pentru actualul lider o eră a „gălăgiei” structurale.

Dacă ieri ofeream cititorilor Adevărul două variante de abordare strategică în interiorul PSD, astăzi declar deloc senin că m-am înşelat. Orice calcul strategic politic a fost făcut în paradigma unui joc democratic (sau măcar mimat democratic) din interiorul celui mai mare partid din România. Ce s-a petrecut astăzi depăşeşte această paradigmă a regulilor unui joc şi se plasează în cadrul teoretic al altui joc, cu reguli sud-americane.

Fiindcă Viorica Dăncilă a fost singura propunere a Cex-ului, fiindcă d-na europarlamentar este prietenă veche cu Dragnea şi întâmplător din Teleorman, fiindcă ea a fost vârful de lance al unor mişcări politice cel puţin ciudate şi fără precedent în Parlamentul European pentru a justifica derapajele PSD în familia socialistă europeană (a se vedea poziţia lui Martin Schultz) şi fiindcă nu ştie deloc engleză, PSD a încheiat era aparenţei democraţiei interne şi a respectării oricărui statut. De acum, oficial, un Cex semi-legitim (marea majoritate a „liderilor” locali sunt interimari şi stau în pixul lui Dragnea) acceptă senin jocul la rupere „totul sau nimic” al liderului Suprem. Da, din acest moment, cu această nominalizare, Liviu Dragnea este Liderul Absolut, necontestat, călit în lupta internă cu trei premieri (inclusiv Ponta), neatins de 600.000 de protestatari, indiferent la semnale subtile sau nu din ţările civilizate şi care îşi poartă ca o cicatrice de erou condamnarea penală definitivă. Partidul Social Democrat trebuie de astăzi să îşi schimbe denumirea.

PSD nu mai are altă şansă de democratizare decât prin demisii masive ale membrilor care doresc măcar un simulacru de joc politic democratic şi constituirea unei alte formaţiuni politice.

Ca un ultim comentariu înaintea noii ere (aproape incalificabil de greu de anticipat pe termen mediu), jocul pentru Liviu Dragnea nu s-a încheiat. Probabil, mai devreme sau mai târziu, va avea soarta oricărui lider providenţial şi care nu a dorit să împartă puterea. Dar, pentru PSD, era social-democraţiei şi a supremaţiei statutului (ca lege) s-a încheiat. Dragnea a distrus acest partid fie şi doar prin precedentele create. „Concedieri” ilegale (în afara statutului) pentru orice voce contestatară, candidatura unică la congresele partidului (şi la seniori şi la TSD), votul în unanimitate, lipsa unui organ consultativ în partid, controlul discreţionar al filialelor judeţene prin numirea unor preşedinţi interimari (care pot fi schimbaţi fără acordul nimănui, deci şantajabili), calificarea de înalt demnitar al Statului prin criteriul de submisiune şi nu de minimă competenţă.

Orice lider îl va urma (oricând se va întâmpla asta), va trebui ca măcar să îi urmeze stilul de conducere, altfel va fi sfâşiat imediat de gruparea beta, din acest moment dresată să sfâşie prada de vie.

PSD nu mai are altă şansă de democratizare decât prin demisii masive ale membrilor care doresc măcar un simulacru de joc politic democratic şi constituirea unei alte formaţiuni politice. Cine mai visează la alegeri în filiale din care să se formeze noi lideri cu viziune care să câştige bătălii şi alegeri precum Dragnea, mai are de aşteptat. Iar anii trec.