Modificarea e dorită de PNL care s-a trezit în fine din somnul cel de moarte în care-l adânciră barbarii săi parlamentari. În frunte cu şefii partidului, d-na Alina Gorghiu şi dl. Vasile Blaga. Unul mai inabil politic decât celălalt. E vorba despre somnul de pe urma căruia, în urmă cu vreo zece luni, unite-n în cuget şi simţiri PSD şi PNL au convenit ca respectivele alegeri să se desfăşoare într-un singur tur. E drept, pentru unii dintre parlamentarii PNL cu stagii prin fostul PDL, somnul a fost ceva mai lung decât cel al majorităţii. Mă gândesc, de pildă, la etern serafica şi acum atât de vocala doamnă Raluca Turcan, cea care, în 2012, scria chiar o scurtă disertaţie în care elogia ceea ce azi afuriseşte în desele şi atât de adormitoarele ei apariţii televizate.

Pe cât de hotărât şi de insistent e PNL ca legea să fie modificată, pe atât de potrivnic schimbării se arată PSD. Mergând până la ameninţarea, venită tocmai de la Bruxelles şi întărită cu prezenţa de operetă a d-lui Martin Shulz, cu boicotarea respectivelor alegeri. În jocul acesta de-a totul sau nimic la care se dedă în cel mai copilăresc mod cu putinţă „cel mai mare partid al ţării”,  desfăşurarea faptelor aminteşte, în cel mai comic, dacă nu cumva chiar în cel mai grotesc chip cu putinţă, de ameninţarea utilizării sticluţei cu vitriol. Ameninţare la care ne amintim că recurgea, ca ultim argument, Miţa Baston spre a face încă şi mai dramatică, în fapt mai plină de derizoriu şi de caraghios, relaţia sa amoroasă cu domn Nae Girimea.

Şi pentru ca mascarada să fie perfectă şi comédia fără cusur, PSD şi şeful său, dl. Liviu Dragnea, se dedau la ceea ce Comisia de etică a Universităţii din Bucureşti ar califica drept plagiat subtil, avertizându-ne că schimbarea dorită de PNL ar arunca ţara în haos. Pentru ameninţarea aceasta, PSD, onest cum îl ştim, mai-mai că ar trebui să plătească drepturi de autor fostului PDL. Pentru simplul motiv că avertismentul cu pricina are cam tot acelaşi cuantum de acoperire în realitate pe cât avea calificarea referendumului de suspendare a fostului preşedinte Traian Băsescu din vara anului 2012 drept tentativă de lovitură de stat.

Orice om cu mintea limpede îşi dă foarte uşor seama că nu viitorul democraţiei şi al ţărişoarei îi preocupă pe liderii celor două mari partide româneşti. Nici soarta în alegeri a partidelor mici pe care o aduc în discuţie cu mizericordia binecunoscută PNL şi doamna Alina Gorghiu. Ci lupta pentru ciolan şi calculele politice pe care le permit sondajele de opinie de până în acest moment. Sondaje care arată că PSD ar fi favorizat de forma actuală a legii, în vreme ce PNL, nu. Pentru simplul motiv că, dacă stânga politică, aşa strâmbă şi deformată cum se arată ea în peisajul politic românesc actual, e dominată confortabil şi fără concurent de PSD, în vreme ce la dreapta, şi ea la fel de caricaturală precum stânga, înghesuiala e ceva mai mare. Fapt ce ameninţă rezultatele în alegerile locale ale PNL. Ameninţarea e încă şi mai evidentă în cazul competiţiei pentru Primăria generală a Capitalei unde e cum nu se poate mai clar că dl. Cristian Buşoi nu are nici cea mai mică şansă în faţa candidatului PSD, indiferent cine ar fi acesta.

Domnul Liviu Dragnea, autodistribuit în rolul în travesti Miţa Baston, are veleităţi de regizor contemporan dornic să diversifice şi să înnoiască modalitatea de reprezentare scenică a dramaturgiei caragialeene cu care se confundă peisajul politic românesc actual. Mai marele PSD plănuieşte să împartă rolul cu liderii celorlaltor partide invitate luni la Palatul Victoria. Motiv pentru care dl. Dragnea ar dori ca dl. Cioloş în rol de Nae Girimea să fie supus ameninţărilor cu mai multe stecluţe de vitrion englezesc, acceptând ca discuţiile să fie comune. Adică la grămadă. E de sperat că prim-ministrul va avea înţelepciunea de a nu da curs propunerii PSD. Chiar şi fără punerea ei în aplicare, durerile de cap îi sunt asigurate.

De-o fi una, de-o fi alta, un lucru e sigur. Consultările de luni sunt sortite eşecului. Fapt ce va complica şi mai mult situaţia Cabinetului şi cea a premierului. Din păcate, dl. Cioloş nu are, pentru moment, nici cel mai mic motiv pentru a plasa la îndemână nici două-trei sticle de vin, nici mezeluri spre a pune de un chef, aşa cum se întâmplă în D-ale carnavalului. Tot din păcate riscul declanşării unei crize politice este evident. Fireşte, o criză de guvern nu e de dorit, dar ea nu înseamnă nicidecum haos, cum iresponsabil pretinde PSD.