O şedinţă îndelung aşteptată deoarece în cursul ei urma să se decidă soarta d-lui Mihai Chirica, unul dintre mulţii vicepreşedinţi ai Partidului , însă mai presus de toate primar al municipiului Iaşi.

În cursul aceleiaşi şedinţe trebuia să fie aprobată, formal, desigur, opţiunea premierului Sorin Grindeanu în privinţa persoanei desemnate în vederea ocupării portofoliului de la Justiţie, rămas vacant după demisia forţată a inenarabilului Florin Iordache.

Modificările în echipa guvernamentală decise în cadrul şedinţei de miercuri au fost ceva mai consiste numeric, nelimitându-se doar la găsirea înlocuitorilor domnilor Jianu şi Iordache. Celor impuse de demisiile acestora, demisii din motive şi consumate în circumstanţe diferite, li s-au adăugat o rocadă şi o revenire. Aceasta din urmă, constând în desemnarea d-nei Rovana Plumb drept candidat la postul de ministru al Fondurilor Europene fiind interpretată în chip şi fel de comentatori. Cei mai mulţi analişti fiind de părere că ne aflăm în faţa unui prim semn al unei posibile recâştigări a influenţei în partid a celor cunoscuţi ca făcând parte din rândul vechilor susţinători ai d-lui Victor Ponta. Acum, câte competenţe posedă doamna Plumb în domeniul de care urmează să se ocupe rămâne o enigmă ce urmează să fie dezlegată de evoluţiile din lunile următoare. Totul e ca dezlegarea să nu se petreacă pe socoteala şi în defavoarea României.

Fireşte, mult mai interesantă decât ceea ce s-a întâmplat cu doamnele Toader şi Plumb ori cu domnii Petrescu şi Tudose este desemnarea independentului Tudorel Toader, profesor universitar de mare reputaţie, în funcţia de ministru al Justiţiei. O personalitate independentă, aflată din toate punctele de vedere la antipozi cu predecesorul lui în funcţie, pe viaţă compromisul Florin Iordache.

Desemnarea d-lui Toader devine încă şi mai interesantă în momentul în care este relaţionată cu decizia luată în privinţa locului pe care îl va deţine în partid de acum încolo dl. Mihai Chirica.

Primarul Iaşului i s-au luat funcţiile însă nu şi calitatea de membru de partid. Cuvântul decisiv în luarea acestei decizii l-a avut însuşi Liviu Dragnea care nu a pierdut ocazia de a poza în mare personalitate democrată.

Privită cu un plus de luare aminte, decizia în privinţa viitorului politic al d-lui Mihai Chirică nu face decât să releve cât de retrograd, de comunistoid, de puţin deschis spre înnoiri autentică democraţie este, în realitate, PSD.

În fond, de ce a fost sancţionat, de ce a fost deposedat de funcţii dl. Chirica? Fiindcă a avut dreptate, iar domnul Dragnea, nu.

Să o luăm pe puncte.

1. Ne reamintim că dl. Mihai Chirica a susţinut că Ordonanţa 13/2017 a fost o greşeală. Punct lovit, punct ochit. Ordonanţa a fost abrogată, însă adoptarea ei va rămâne pe veci o pată pe atât de murdarul obraz al PSD.

2. Primarul Iaşiului a susţinut deopotrivă că principalul autor al Ordonanţei, dl. Florin Iordache, trebuie să demisioneze. După câteva declaraţii şi evoluţii de un penibil maxim, respectivul ins, analfabet politic şi repetent la capitolul comunicare, şi-a depus demisia. Semn că primarul Iaşiului nu a greşit cu nimic.

3. Dl. Mihai Chirica a mai vorbit şi despre frustrarea resimţită de locuitorii din provincia istorică a Moldovei fiindcă nici o personalitate din această zonă nu face parte din guvernul României. Dl. Tudorel Toader vine din Iaşi.

Sigur, se pot emite tot felul de ipoteze referitoare la posibilele calcule pe care şi le-ar fi făcut dl. Chirica ce nu putea să nu ţină seama de faptul că municipiul pe care îl conduce a fost un vârf de lance în lupta împotriva Ordonanţei 13 şi a abuzurilor guvernului Grindeanu.

Dincolo de ele, rămâne evidenţa că sancţionarea pe linie politică a cuiva căruia viaţa i-a dat dreptate este, rămâne un un abuz.

Specific unui partid de sorginte bolşevică, aşa cum este pe mai departe PSD.