Proiect de lege: cum vrea USR să pedepsească răzbunarea pornografică

FOTO Eduard Enea

Senatorul USR, Florina Presadă, pregăteşte o iniţiativă legislativă pentru completarea articolului 226 privind Violarea vieţii private astfel încât „revenge porn-ul” (răzbunarea prin pornografie) să poată fi pedepsit prin lege. Senatorul subliniază că în prezent, din punct de vedere penal, victimele nu se încadrează la fapte de ameninţare, şantaj sau hărţuire.

Astfel, Florina Presadă explică că fapta de pornografie din răzbunare este o atingere adusă vieţii private şi că în forma actuală, articolul 226, care vizează Violarea vieţii private, pedepseşte doar captarea şi difuzarea fără drept de imagini şi sunete din locuinţa unei persoane.

Aceasta mai subliniază că deşi există multe victime, organele judiciare nu au instrumentul adecvat pentru investigarea şi judecarea acestor fapte, iar poliţiştii sunt nevoiţi să le încadreze „revange porno-ul“ la fapte de hărţuire, şantaj sau ameninţare. Acestea din urmă nu vizează lipsa consimţământului victimei pentru difuzarea materialelor şi nici consecinţele pe care le produce, mai exact prejudiciul de imagine sau suferinţele psihice ale victimei.

Completarea propusă de USR la articolul 226:

(6) Divulgarea, difuzarea, prezentarea sau transmiterea, în orice mod, a unei imagini intime a unei persoane identificate sau identificabile după informaţiile furnizate, fără consimţământul persoanei înfăţişate, de natură să provoace acesteia o suferinţă psihică sau o ştirbire a imaginii sale, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni până la 2 ani cu amendă.

(7) Acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.

(8) Prin imagine intimă se înţelege orice reproducere, indiferent de suport, a imaginii unei persoane nude, care îşi expune total sau parţial organele genitale, anusul sau zona pubică sau, în cazul femeilor, sânii, ori care este implicată într-un raport sexual sau act sexual.

(9) Nu constituie infracţiune fapta săvârşită:

(a) dacă a fost necesară pentru prevenirea, surprinderea sau dovedirea săvârşirii unei infracţiuni;

(b) dacă a fost autorizată, în cazuri temeinic justificate, de către un organ judiciar în cursul unor proceduri judiciare.

„Completările aduse la acest articol nu ţin cont de locul în care au fost realizate imaginile ce înfăţişează victima, ci de natura faptei (aspectul intim al fotografiilor şi contextul privat în care ele au ajuns la autor), aspectul non-consensual al distribuirii acelor imagini şi efectele pe care le generează difuzarea lor publică”, se arată în motivarea senatorului.