Programul de Guvernare al PNL, o listă de obiective măreţe, promisiuni şi cam atât!

Toţi politicienii, inclusiv comuniştii, îşi propun în planuri de guvernare să ducă România pe „cele mai înalte culmi de civilizaţie şi progres”. Să-ţi propui e una, să reuşeşti cu totul alta. Până acum n-au reuşit nici unii nici alţii, progresul, atâta cât a fost, s-a datorat, mai degrabă, unor impulsuri din afara ţării şi unor puţini oameni, politicieni sau nu, care au tras societatea după ei, uneori chiar împotriva societăţii însăşi.

Mai ales că obiectivele măreţe se presupun a fi atinse în intervale mari de timp, uneori şi 20 de ani. Să înţelegem că PNL vrea să rămână la guvernare pentru următorii 20 de ani?

Acesta este motivul (conducerea incompetentă a ţării), pentru care România, în ciuda mărimii, resurselor umane şi materiale, a poziţiei geostrategice importante, este în coada dezvoltării economice şi tehnologice, comparativ cu suratele sale din UE.

Aşa şi cu Programul de Guvernare al PNL (PG). Îşi propune multe, obiective măreţe, reclădirea României, punct şi de la capăt. 

Doar că din reclădire în reclădire România este cam tot acolo, de 25 de ani: o societate divizată, cu politicieni incapabili şi interesaţi doar de bunăstarea proprie, cu o corupţie şi furtişaguri care au speriat vestul, care aşteaptă de la alţii să fie salvată, să fie apărată, să fie condusă.

Urmează o nouă reclădire şi peste 4 ani tot demolaţi rămânem.

Să vedem azi capitolul referitor la educaţie.

Obiective măreţe găsim şi aici. Doar că aş fi vrut să văd:

·        cât costă atingerea fiecărui obiectiv (nu vedem noi, ne descurcăm)

·        de unde resursele umane şi financiare cu care se realizează

·        ce schimbări legislative antrenează

·        care sunt ţintele numerice ce trebuie atinse

·        care sunt şi cum se controlează rezultatele de etapă etc.

 Totul în cuvinte simple, pe înţelesul tuturor.

„Vom regândi şi reclădi sistemul de educaţie ca pe o parte esenţială a macrosistemului naţional şi european, asigurându-i totodată stabilitate şi predictibilitate. Vom transforma educaţia într-un vector de dezvoltare social-economică, o investiţie în viitor”

Vise băieţi! Limbaj de lemn! Aşa s-au lăudat toţi şi n-a reuşit niciunul. De ce să credem că veţi reuşi voi?

Prioritate strategică în PG privind educaţia este:

„Deschiderea sistemului educaţional şi de formare profesională către societate, către mediul economic şi social, pe de o parte, dar şi către crearea unui cetăţean racordat, prin cultură şi educaţie, la societatea cunoaşterii.

Frumos, foarte frumos spus. Dar cum se realizează asta? Nu se spune, mister! Rămâne în categoria „parole, parole”.

Totuşi, se mai spune câte ceva:

„Restructurarea şi actualizarea cadrului juridic al educaţiei şi cercetării într-un pachet legislativ care să respecte priorităţile celor două mari componente ale sistemului: învăţământul preuniversitar şi educaţia continuă, respectiv studiile universitare şi cercetarea”.

Adică, după ce actualul ministru Câmpeanu a ameninţat că face o nouă lege a Educaţiei, până la sfârăitul anului,  în 2016, dacă va câştiga alegerile, PNL va face la fel: punct şi de la capăt, o nouă legea a Educaţiei, ba chiar două! Mi-e rău!

Am avut: reforma Marga, reforma (permanentă) Andronescu, reforma Miclea, reforma Adomnitei, reforma Funeriu, acum reforma Câmpeanu şi urmează reforma PNL. În doar 25 de ani, 6 reforme, când o lege a educaţiei arată dacă e bună sau proastă în 12-15 ani, cât durează un ciclu şcolar.

Concret, m-ar fi interesat cum rezolvă o guvernare bazată pe PG următoarele situaţii practice şi concrete:

·         Cum se va face salarizarea cadrelor didactice

·         Ce sistem de evaluare se va introduce

·         Cum se ajunge la un nou Curriculum naţional

·         Cum se reprofesionalizeaza managementul

·         Cum se va realiza depolitizarea şi descentralizarea

·         Cum sunt promovate, în şcoală, interesele beneficiarilor si ale comunităţii locale.

·         Soluţii pentru învăţământul tehnic şi profesional

·         Ce facem cu învăţământul rural

·         Cum se va face finanţarea educaţiei

·         Cum se realizează reducerea abandonului şcolar

·         Cum se va ajunge la un mediu atractiv de învăţare

·         Ce soluţii sunt pentru reducerea prăpastiei dintre şcoală şi piaţa muncii

·         Se vor reevalua diplomele universitare şi doctorale, obţinute din 1990 până în prezent?

   La acestea şi multe altele voi căuta un răspuns în PG al PNL, într-o serie de articole viitoare.

Doar un exemplu, să vedem la ce să ne aşteptăm.

Prevedere în PG:

„Regândirea sistemului de salarizare în educaţie şi cercetare, ca o condiţie pentru aplicarea unor sisteme eficienţe şi realiste de evaluare a calităţii activităţii în aceste domenii”

Mod de realizare:

„Introducerea unui sistem atractiv de salarizare a cadrelor didactice care să urmărească o mai bună poziţionare a profesorilor debutanţi în sistem; sistemul va fi introdus treptat, într-un interval de circa 20 de ani, şi va face trecerea de la variaţia actuală de tip exponenţial a salariului (în care acesta creşte accentuat cu vârsta) la una de tip logaritmic (în care creşterea are loc mai accentuat în prima parte a traseului profesional), în funcţie de criterii specifice legate de poziţionarea locului de muncă, riscul societal etc.; pe această bază va fi regândită politica salarială în învăţământul preuniversitar, pentru a asigura creşteri salariale constante, dar diferenţiate, în următorii 20 de ani; prima mărire salarială, de 10-15%, pentru cadrele didactice din primii cinci ani de vechime, va fi realizată încă din primul an de guvernare;

Te ia durerea de cap!

• Un nou sistem de salarizare va fi introdus în 20 de ani. Dacă rămâne PNL la guvernare 20 de ani! 20 de ani pentru un sistem de salarizare? Atunci realizarea altor obiective, mult mai grele şi ambiţioase, cât va dura, 200 de ani?
• Trecerea de la salarizarea exponenţială la una logaritmică. Asta e tare! Se adresează doar profesorilor de matematică, ceilalţi nu ştiu cât înţeleg din ea.
• Cel mai grav: salarizarea nu se va baza nici în următorii 20 de ani (!) pe criterii de performanţă şi rezultatele muncii, ci la grămadă, toţi la fel. Ca în comunism! Şi asta în ciuda faptului că fără pornirea motoarelor motivării salariale nu există calitate şi progres în niciun domeniu, nici la stat nici la privat.
• Tot PG este scris în notă electorală. Să mulţumească cât mai mulţi profesori, dacă nu chiar pe toţi. Dacă ne bazăm pe acest principiu, peste 4 ani vom fi tot unde suntem astăzi.

Este important să pornim discuţia pe toate temele din PG şi îi invit pe cei care au ceva de spus să contribuie la aceste analize.