Pro sau contra globalizare?

Brexitul şi alegerea  lui Donald Trump au redeschis în mediul virtual, cel puţin,  discuţia despre globalizare. S-au scris studii şi teze de doctorat pe această temă, şi a rezuma totul în spaţiul unui articol pare hazardat. Totuşi, sunt şi cititori nefamiliarizaţi cu problematica globalizării, care îşi pot face o idee, fie ea şi sumară, asupra discuţiilor şi frământărilor la zi.

Globalizarea nu are o definiţie unanim acceptată şi nici nu a fost inventată de cineva anume. Este rezultatul evoluţiei tehnologiilor, în special în zona informaticii, a comunicaţiilor, a transporturilor, în domeniul militar, a schimburilor şi facilităţilor bancare, a accesului la baze de date, la biblioteci electronice etc.

Este rezultatul dorinţei oamenilor de a cunoaşte alte ţări, alte sisteme, alte culturi, alte „civilizaţii”. Este rezultatul dorinţei fireşti de a avea acces la bunuri şi servicii tot mai sofisticate, mai performante, mai ieftine.

Globalizarea nu poate fi oprită de voinţa cuiva. Organismele sociale au instrumentele lor de evaluare, prin care acceptă ce le convine şi blochează ce nu le convine. Lumea fără frontiere este acceptată de către majoritatea oamenilor.

Discuţiile extinse şi creionarea unui model de globalizare, în care să fie explicitate şi riscurile, nu numai avantajele, sunt de dorit.

Avantajele globalizării

Securitatea comună. N-am avut un război „mondial” de 70 de ani. Lucru extrem de bun şi de neaşteptat. Contactul dintre oameni, societăţi, culturi, evoluţia tehnologică, fac în continuare imposibile războaiele globale. Nici o ţară nu este şi nu va fi tentată să folosească arme nucleare împotriva unei regiuni în care se află cetăţeni, afaceri, bunuri proprii.

Nivelul de globalizare economică taie  elanul unor ţări, considerate altă dată agresive (Rusia, China) să pornească războaie de orice fel, renunţând la bunuri, tehnologii, pieţe, furnizate de ţările atacate.

Rusia are 50% din PIB rezultat din exportul de hidrocarburi, iar cetăţenii ei s-au „dedulcit” la produse de înaltă tehnologie occidentale (computere, telefoane, autoturisme, electrocasnice). Nu cred că ar renunţa atât de simplu  la toate aceste bunuri, care uşurează şi simplifică viaţa, la exporturi vitale.

Securitatea globală costă mai puţin. NATO e un exemplu. Deşi greul cade pe americani, ţările membre NATO îşi văd asigurată securitatea cu eforturi minime. Efect al globalizării.

Circulaţia persoanelor, ideilor, informaţiilor şi mărfurilor

Imaginaţi-vă, pentru o clipă, respingerea şi renunţarea la globalizarea pieţelor. Rotiţi-vă ochii prin locuinţă şi inventariaţi lucrurile la care ar trebui să renunţaţi. Cred că vă ia cu leşin.

Bine, vor spune unii. Nu vrem globalizare, dar dorim în continuare accesul la astfel de bunuri. Cu regret, nu se poate. Circulaţia mărfurilor şi globalizarea pieţelor nu se pot realiza fără fenomenul de globalizare. Ori există împreună, ori deloc.

Dar să nu mai putem călători liber, fără paşapoarte în toată Uniunea Europeană, şi cu vize uşor de obţinut în toată lumea? Doamne fereşte! Să nu mai avem acces la fluxul liber de informaţii? Revoluţiile din state opresoare s-au produs şi se produc cu ajutorul schimbului liber de informaţie prin internet. Să nu avem acces la şcoli şi universităţi de prestigiu, la rezultatele cercetării din alte ţări?

Dar globalizarea pieţei muncii? Fără această piaţă a muncii comune, am fi avut acum 3,5 milioane de şomeri în ţară, odată cu trecerea de la un sistem economic comunist la unul capitalist. Ce-am fi făcut  cu aceşti şomeri? Globalizarea pieţei muncii ne-a salvat. Pe noi şi pe multe alte ţări aflate acum, sau în trecut, în situaţia noastră.

Nu mai vorbim de ce învaţă aceşti oameni acolo unde muncesc, ce transfer de cunoştinţe, deprinderi, aptitudini se produce. Fără globalizare, imposibil de realizat.

Unii spun că NATO, UE sunt fenomene de globalizare regionale. Aşa este. Nu există şi nu se poate vorbi de o globalizare absolută, mondială. Nici nu ştiu dacă se va realiza, sau în ce interval de timp.

UE s-a format şi ca o contrapondere la puternicele economii americană şi asiatică. Acum există un echilibru, important în stabilirea preţurilor la scară mondială. Spre deosebire de Pactul de la Varşovia, unde nu te întreba nimeni dacă vrei să intri sau nu, toate celelalte organizaţii regionale sunt benevole. Intri dacă vrei, rămâi dacă îţi convine. Prin referendum, ca în cazul Brexit.

Ce a câştigat România din globalizare?

România a beneficiat, ca efect al globalizării, de investiţii cu transfer masiv de bani, tehnologie, management performant, pieţe de desfacere. Este suficient să comparăm Dacia noastră cu Loganul, să facem diferenţa.

România este beneficiar net de fonduri europene pentru dezvoltare. De la contribuabilii din alte ţări. Bani folosiţi parţial de România, dar din vina noastră. Dar care au avut o contribuţie decisivă în modernizarea României. România şi-a consolidat statul de drept, are succese în lupta cu flagelul corupţiei, a căpătat independenţa justiţiei, datorită asistenţei UE. Efect al globalizării. Industria românească exportă masiv în UE, contribuind decisiv  la PIB-ul României.

Efect al globalizării sunt şi instituţii şi construcţii de tipul ONU, FMI, BM, GATT (OMC), BERD, WTO, NAFTA, OCDE etc.

România anului 2010 a fost la un pas să intre în încetare de plăţi. Ajunsese nefinanţabilă. Acordul cu FMI a redat încrederea creditorilor în economia României şi în câţiva ani ne-am revenit. Efect al globalizării.

Îşi poate imagina cineva lumea fără internet, telefonie mobilă, acces la tv-uri mondiale? Nu cred. Învăţarea limbilor străine a crescut exponenţial. Este bine sau rău?

Statul ISIS. Toată lumea este de acord că este o nenorocire, că destabilizează o întreagă regiune. Ei bine, SUA şi Rusia şi-au dat mâna, mai cu opinteli şi strâmbături din nas, să elimine această tumoare periculoasă la adresa  umanităţii şi sunt pe cale să reuşească.

Dezavantajele globalizării

Există şi sunt importante. Depinde de noi să le sesizăm şi să le diminuăm impactul.

Renunţarea la specificul naţional. În goană după beneficii, bunuri şi servicii, după aflarea şi achiziţionarea din „specificul” altor culturi, există riscul să uităm, să ignorăm propria cultură şi propriile tradiţii. Este un preţ greu, pe care-l plătim în schimbul avantajelor. Preţul poate fi diminuat. Dacă şcoala, presa, inteligenţa fiecăruia dintre noi sesizează pericolul şi cultivă în continuare valorile proprii, cultura proprie, riscul devine gestionabil şi asumat.

Nu cred că se va ajunge la o deznaţionalizare, la o naţiune „unică”, mondială, fără identitate naţională. Cel puţin nu într-o perioadă previzibilă.

Renunţarea la moneda naţională.  Începutul l-au făcut moneda şi zona euro. Dezavantajul este că dispare un instrument sensibil, care dă măsură eficienţei unei economii naţionale, prin ratele de schimb. Aşa s-a întâmplat cu Grecia, care s-a ascuns sub umbrela euro şi şi-a făcut de cap. Sunt şi avantaje, simplificarea schimburilor comerciale şi creşterea vitezei de circulaţie a banilor, renunţarea la protecţia vamală etc.

Apariţia multinaţionalelor, în domeniul financiar-bancar, de exemplu, este privită ca un atentat la suveranitatea statelor, mai ales când spaţiul de reglementare este definit doar de unele state. Nimeni nu obligă pe nimeni să participe la activitatea multinaţionalelor.

Grecia acuză FMI că i-a generat situaţia actuală. A obligat-o cineva să ia bani de la FMI? Dacă e de condamnat FMI pentru ceva este că n-a impus restricţii mai dure, pentru asigurarea returnării banilor. O ţară care nu doreşte multinaţionale pe teritoriul ei, nu le acreditează, simplu. Sau îi impune condiţiile pe care le crede de cuviinţă, urmând ca instituţia respectivă să le accepte sau nu.

Se discută acum despre vânzarea terenurilor agricole din România către străini. Statul poate impune condiţii de exploatare a acestor terenuri, astfel încât să creeze locuri de muncă, să aducă venituri la bugetul ţării, la volumul exporturilor etc. Străinii nu pot pleca cu terenurile în spate.

Se măresc decalajele dintre populaţia săracă şi bogaţii lumii. În ţările puternic dezvoltate economic, acest lucru nu se întâmplă. Să micşorăm şi noi decalajele care ne despart de ţările bogate şi atunci vom reduce aceste decalaje.

Acţiunile teroriste, alături de migraţia necontrolată, sunt, probabil, consecinţele negative ale fenomenului de globalizare. Dar pot fi eficient combătute tot de la nivel global, prin unificarea bazelor de date şi eforturile comune ale  serviciilor de informaţii.

Forţa de muncă ieftină. Mulţi condamnă antreprenorii care îşi duc afacerile în zone cu forţa de muncă ieftine, refuzând să plătească salarii mari lucrătorilor din ţările de origine. Sunt şi beneficii la nivel global. Tot mai mulţi oameni învaţă tehnologii noi, limbi străine, se dezvoltă cultural, se minimizează riscurile să devină factor de destabilizare. Mărfurile rezultate astfel sunt mai ieftine, comparativ cu situaţia menţinerii producţiei în ţara de plecare.

Ecologismul. Este, mai degrabă, efect pozitiv al globalizării, pentru că învăţăm unii de la alţii cum să trăim într-un mediu sănătos. Ţările avansate au o legislaţie mult mai dură pentru păstrarea unui mediu curat, comparativ cu ţările mai puţin dezvoltate.

Propagarea crizelor de tot felul. Este, într-adevăr, un dezavantaj major. Care poate fi contracarat tot prin măsuri globale, mai eficiente comparativ cu măsurile locale. Depinde de înţelepciunea decidenţilor să le prevadă sau să le rezolve când apar.

Iată o opinie mereu prezentă în comentariile antiglobalizare:

„Partea negativă a globalizării însă este mult mai mare şi întunecată. În acest sens privim în primul rând la pierderea individualităţii, intimităţii şi dreptului la decizie individuală a omului. Prin globalizare, omul devine doar o unealtă în planurile şi interesele globale ale planetei, fără a se ţine cont de valoarea lui ca şi individ. Toate aceste aspecte duc la un oarecare haos planetar mai degrabă, decât la ordine, aşa cum se tinde a se susţine!”

Critica nu se susţine. Nimeni nu obligă pe nimeni să facă altceva decât îl determină conştiinţa să facă. Poate rămâne în mediul originar, fără prea multe contacte „globalizante”. Îşi poate păstra individualitatea, pentru că nu i-o confiscă nimeni. 

Nu văd cum globalizarea să devină obligatorie pentru fiecare dintre noi.

Putem alege cum să trăim, cum şi cu cine să vorbim, ce să mâncăm, de ce bunuri să beneficiem, unde să călătorim, ce relaţii să întreţinem. 

Discuţiile post Brexit demonstrează că problematica globalizării nu este nici pe departe lămurită. Mulţi britanici regretă amarnic faptul că au renunţat la UE.

În încheiere, iată declaraţia lui Kofi Annan: „Când acţionăm împreună, suntem mai puţin vulnerabili faţă de catastrofele ce ne lovesc pe fiecare dintre noi”.

Rămâne deschisă întrebarea: ce ne dă când adunăm avantajele cu dezavantajele, cu plus sau cu minus?