Mai în glumă, mai în serios însă, sunt destule lucruri de făcut încă de la început de an, pentru că liderii noştri politici să livreze atât în plan personal şi de echipă (menţinându-şi popularitatea), cât şi cel colectiv (luând cele mai inspirate decizii pentru noi ca ţara şi popor). Politic vorbind, ar trebui să ne întrebăm două mari lucruri în această lună: 1) cum profităm de detensionarea firească post-alegeri şi cum valorificăm armistiţiul politic (de moment, materializat şi în „power sharing“ în Parlament); şi 2) cum protejăm România şi românii şi cum facem că următorii patru ani să fie câştigaţi pentru ţară, crescând economic, dar şi ca nivel de trai, perspective de viitor şi calitate a vieţii. Adică cum atingem o Românie normală şi educată (ambele pe bune, dincolo de slogane), în timp ce luptăm cu crizele, sanitară şi economică. 
 
Iată, foarte pe scurt,  o încercare de meniu de cinci stele pentru liderii noştri politici, o agendă cu „bullet points“ despre ce ar trebui să însemne 2021 pentru pentagonul decizional din ce în ce mai conectat pe viitor, local-naţional-european, Preşedinte, Premier/Guvern, Primari/Preşedinţi de Consiliu Judeţean, Parlament naţional respectiv parlamentari europeni/Comisar european.
 
Preşedinte:
 
  • Preşedintele ar trebuie să dea cu adevărat direcţiile mari ale ţării şi să ţină guvernarea de coaliţie pe drumul corect, concentrată pe ţintele mari. La fel, în momentele de tensiune şi presiune publică, ar trebui să liniştească societatea şi să cimenteze impresia că există un plan. De preferat ar fi ca el să şi existe.
     
  • Se cere şi un joc extern mai sofisticat, începând cu Moldova şi Ucraina şi terminând cu vocea noastră ca parte a Estului UE care nu a căzut în patima iliberalismului. Dacă tot suntem normali, cum profităm noi oare în acest an de această normalitate?
     
  • Dacă tot se schimbă administraţia la Washington şi Biden ştie bine regiunea, cum ar putea arăta o agendă ambiţioasă furnizată de Bucureşti pentru partenerii americani? Suntem noi capabili să o propunem, să o operaţionalizăm, să-i convingem pe alţii şi apoi să ne ţinem de ea? Există parteneriat strategic şi dincolo de achiziţii militare. Există leadership regional dincolo de vorbe?
     
  • Preşedintele poate face mai mult pentru businessul românesc, acum când fiecare piaţă şi fiecare oportunitate contează. Nu este despre fiţe, despre internaţionalizare, este despre supravieţuire, într-un moment în care toţi caută să-şi fortifice economiile, începând cu exportatorii. Politica externă + exporturi = Love!
     
  • Încă mai este mult de lucru la România Educată, poate preşedintele face un combo şi cu sănătatea şi transformă începutul de an într-un demers structurat de reformă a marilor sisteme. Are toate cărţile în mână, depinde doar de capacitatea lui de a lucra metodic şi în echipă să reuşească.
 
Premier/Guvern:
 
  • Bugetul de stat aprobat e primul test major al anului dar vaccinarea populaţiei cât mai rapid este indicatorul suprem de performanţă guvernamentală, toate, de la sănătatea populaţiei la cea a economiei, depind de cât de repede şi de profesionist se vor mişca cei de la butoanele campaniei de vaccinare. Aici îşi joacă echipa lui Câţu credibilitatea şi viitorul, că le convine sau nu. În competiţia globală şi regională, cine revine cât mai neafectat şi mai repede „la muncă“ (sic!) va fi câştigător. 
     
  • Predictibilitate în economie, pentru că de frică şi incertitudine (date de ezitări sau mişcări în forţă fără consultare) toţi suntem sătui. De preferat, fără OUG-uri fără dezbatere publică şi cu efect masiv, precum cea cu TVA la locuinţe din ultimele zile din 2020. Planificare nu e un cuvânt socialist, ci dovada că unii (de preferinţă, acei care ne conduc) chiar ştiu ce vor să facă. E bine în viaţă să ai un plan, căci altfel stai şi depinzi doar de val, iar valul câteodată vine peste tine. Un plan anunţat, umanizat şi urmat protejează inclusiv Premierul de logica de putere din coaliţie şi din Parlament. 
     
  • Va fi necesar un discurs onest despre împărţirea onestă a costului crizei, unul empatic, dar ferm. Nu intră în această categorie bâlbe precum liberalizarea preţului la energie. Dacă liberalizarea e bună, trebuie îmbrăţişată şi comunicată, atât. Românii trebuie să ştie (cum stă treaba exact), cum s-ar zice. 
     
  • Urmărirea proiectelor mari pe fiecare minister nu e la fel de importantă precum vaccinarea, dar este imediat sub. Strict legat de acest punct este abilitatea de a lua decizii din timp, chiar dacă ele nu sunt populare. Cel mai mare pericol este acela de a transforma guvernarea într-o criză politică despre care nu ştim când a început, dar care continuă la nesfârşit şi ia tot oxigenul politic şi administrativ. 
     
  • Cultivarea abilităţii de a reforma cu cap, cu proiecte pilot, cu task-force-uri care chiar se mişcă – deci, ca să urez şi eu ceva guvernării, deschidere către soluţii inovatoare şi curaj de a le pune în practică! De asemenea, atenţie la mecanismul de luare a deciziilor, ca proces şi logica de putere: e necesar să ştim clar în Q1 cine ce decide, în ce format, şi că „aşa rămâne“, altfel va exista un preţ puternic ca popularitate pentru ping-pongul de coaliţie, abandon sau promisiuni neduse până la capăt. 
 
Primari/Preşedinţi de Consiliu Judeţean:
 
  • Creşterea calităţii vieţii în comunităţi, pentru că riscul unor oraşe şi judeţe sufocate este major. Oameni suntem, iar politica e în primul rând locală, aici fiind post 2020 tot o garnitură nouă de lideri, în multe locuri. 
     
  • Este timpul investiţiilor cu cap, în digitalizare, şcoală online, e-health şi în tot ce poate produce dezvoltare. Sursele private nu trebuie neglijate, ca şi o politică locală de imagine şi investiţii străine. 
     
  • Fondurile europene pot face diferenţa în anii următori, pentru că bugetul central va fi sub mare presiune. Sunt aleşii noştri locali pregătiţi şi ce fac pentru a recupera terenul pierdut? Consultanta acum, căci comisioane de succes sunt puţin probabile ca stil de lucru. 
     
  • Poate suna ca o placă stricată, dar şi aici mi-aş dori să văd curajul de a inova, laboratoare de idei la nivel local şi decizii asumate, nu aceeaşi băltire dominată de speranţa de a nu avea vreo criză locală (evident, ea va apărea de fiecare dată). 
     
  • Nu e cazul de un minister al marilor proiecte – el a eşuat acum câţiva ani, ci zoom pe proiecte mari, începând cu cele despre cum îţi ţii oamenii buni acasă şi despre cum atragi talente. 
 
Parlamentari şi liderii lor de camere sau partid:
 
  • Exercitaţi cu responsabilitate dreptul de iniţiativă legislativă, în special în domeniile fiscal şi social. O lege bună cere muncă, pentru că a schimba două virgule sau a înfiinţa încă vreo sărbătoare naţională poate face toată lumea. 
     
  • Analizaţi critic acţiunile Guvernului, chiar dacă faceţi parte din majoritatea parlamentară. O critică onestă şi constructivă, alături de monitorizarea constantă a acţiunilor Guvernului, ajută mai bine guvernanţii să-şi facă treaba. 
     
  • Găsiţi-vă nişa unde puteţi contribui prin expertiză şi printr-un program legislativ pentru următorul an/următorii ani. Pe termen lung, seriozitatea dă rezultate. 
     
  • Contribuiţi, acolo unde puteţi, inclusiv prin exemplul personal, la succesul campaniei de vaccinare. Polarizarea politică pe tema vaccinului chiar nu ar ajuta România. Dacă e nevoie de o dezbatere mai largă şi mai înţeleaptă a subiectului, cu plăcere, o puteţi cere. 
     
  • Rămâneţi în contact cu cei pe care îi reprezentaţi, atât online, cât şi offline. Dialogul este cea mai bună sursă de idei pentru iniţiative parlamentare.
 
Parlamentari europeni/Comisar:
 
  • Reţetele individuale de creştere a influenţei personale sunt bune, dar chiar trebuie găsite oportunităţi de a transforma aceste victorii individuale în şanse şi pentru ţară. Dacă este mai greu la început, putem începe cu o temă simplă: cum facem să nu ne mai prindă nepregătiţi marile teme/dezbateri europene?
     
  • E loc foarte mult pentru promovarea mesajului european în ţară. Nu suntem feriţi nici de euroscepticism, nici de conspiraţionişti de tot felul. Nu exista comunicatori mai buni ca voi, căci aveţi substanţă, comunicarea se poate în rest rafina adiţional ulterior. 
     
  • Coordonare mai multă pe temele care ne interesează că ţară. Am adus o primă instituţie europeană la Bucureşti, dar se poate mai mult. Un sistem de „early warning“ de oportunităţi pe axa Bruxelles-naţional-local e atuul vostru. 
     
  • Cum influenţăm totuşi agendă pe teme care chiar ne ard? Am putea începe cu Moldova şi continuă cu tranziţia energetică, agricultura sau digitalizarea. Cum prindem noi românii fiecare oportunitate şi o folosim pentru a genera resurse ca să-i prindem din urmă pe sprinterii europeni?
     
  • Ce facem noi pentru a contribui la realinierea transatlantică, acum că e rost ca Vestul să-şi revină şi să fie mai unit şi mai strategic? Aici este utilă şi o discuţie despre infrastructura, pentru a minimiza riscul izolării noastre logistice în regiune, având în vedere ce se construieşte prin Balcani şi prin Ucraina. Degeaba ai Constanta (şi te plângi de blocaj Rotterdam) dacă alţii au Pireu şi Odessa în care se investeşte puternic, ca huburi de infrastructură.