În primul rând că faptele şi modul lui de acţiune seamănă teribil cu melanjul dintre rău şi bine ce îi defineşte alcătuirea. Aşa după cum miniştrilor de bună calitate (Externe, Interne, Apărare, Sănătate, o impresie bună lăsându-mi şi (neaşteptat!) titulara portofoliului Educaţiei, d-na Monica Anisie, ce pare a fi adepta principiului că trebuie să măsori de trei ori înainte de a te apuca de croit) le-au fost asociaţi o seamă de titulari de portofolii ce seamănă teribil cu cei ai PSD.

Iată, de pildă, dl. Ion Ştefan de la Dezvoltare nu dă nici cel mai mic semn că ar şti cu adevărat ce caută el în fruntea Ministerului cu pricina în vreme ce vicepremierul Raluca Turcan se mulţumeşte a fi doar un fel de crainic însărcinat cu transmiterea de veşti proaste. În cel mai bun caz, d-na Turcan îndeplineşte funcţia de purtător de cuvânt al Executivului, fără a avea alte misiuni concrete, exceptându-le pe acelea de reprezentant în Executiv al vechiului PDL de tristă amintire şi de om de încredere şi de taină al preşedintelui Klaus Iohannis.

Prima săptămână de când în fruntea bucatelor se află dl. Ludovic Orban& co mi-a amintit teribil de felul în care s-au petrecut lucrurile în vremea în care premier era dl.  Victor Ciorbea. Dl. Orban dă semne de hiperactivitate, vorbeşte compulsiv cam tot la fel cum cânta şi dansa pe la sindrofiile de partid de odinioară, le cere angajaţilor din aparatul guvernului să se afle în birouri din zori în noapte, au, n-au treabă, ţine aprinsă lumina la biroul domniei-sale până la 3 dimineaţa de parcă ar fi reîncarnarea lui Stalin (cred că ar fi mult mai bine dacă ar adopta modelul fostului cancelar al Germaniei Helmut Kohl), convoacă pretinse comandamente de iarnă la ora 9 seara ca şi cum ar avea informaţii că generalul Iarnă s-ar pregăti să atace pe neaşteptate.

Majoritatea celorlaltor miniştri, fie singuri, fie dublaţi, probabil pentru a dobândi un plus de credibilitate, de d-na vicepremier Turcan anunţă că au găsit în departamentele pe care le au în grijă iminente dezastre, că sunt în primejdie de neachitare  pensii şi salarii pentru ca la nici o oră după aceea dl. Virgil Popescu, ministrul Economiei, să ne asigure că totuşi guvernul va găsi resurse în vederea achitării acestor obligaţii elementare. Şi- ce să vezi?-nu mai departe decât ieri s-a vorbit despre posibilitatea creşterii, în regim de maximă urgenţă a salariului minim pe economie. De unde fonduri?

Orice om cu scaun la cap nu poate să nu se întrebe când au fost făcute aceste evaluări rapide, de ce acelaşi lucru este prezentat ba în  alb, ba în negru în funcţie de persoana ce aduce vestea, de ce nu se vorbeşte pe o singură voce doar după ce operaţiunea de predare-preluare a gestiunii a fost făcută aşa cum ar trebui să se desfăşoare lucrurile într-o ţară civilizată a Uniunii Europene, nu bătând la infinit monedă pe sintagma „greaua moştenire’’.

PNL s-ar cuveni să înţeleagă că respectiva sintagmă nu ţine nimănui de foame, că invocând greaua moştenire votanţii nu vor plăti nici facturi, nici taxe (guvernul tot anunţă şi înmulţirea acestora), că a fost învestit cu misiunea de a informa responsabil despre situaţia reală şi de a găsi rapid soluţii. Fără a trece totul în spinarea populaţiei.

Nu de alta dar peste un an vin alegerile parlamentare în urma cărora s-ar putea repeta istoria din anul 2000 sau aceea din anul 2016.

Comentariu apărut concomitent pe site-ul contributors.ro şi pe blogurile adevărul.ro