Primăria Generală este parte a marilor jocuri politice. Fiind cel mai mare oraş, cu peste două milioane de locuitori, primarul ales al Capitalei este personajul cu cea mai mare legitimitate politică şi electorală din România, după preşedintele ţării. În acest context, marii pretendenţii la fotoliul de primar general sunt, de regulă, persoane cu mari ambiţii politice, vizibilitatea asigurată de această funcţie acţionând ca o rampă de lansare către obiective mult mai importante.

Victor Ciorbea, primarul ales al Capitalei la alegerile locale din iunie 1996, a abandonat la scurt timp fotoliul de primar general pentru a-l ocupa pe cel de premier al României în guvernarea CDR. Traian Băsescu, după surprinzătoarea alegere în această funcţie în vara anului 2000 – PD fiind la acel moment un partid situat în jurul procentului 7% – a renunţat la doilea mandat de primar pentru a deveni candidatul Alianţei D.A pentru funcţia de preşedinte al României. Adriean Videanu, după un mandat de trei ani în fruntea Primărie Capitalei, a fost propulsat direct în funcţia de ministru al Economiei în guvernul Boc 1. Sorin Oprescu, din candidatul independent care a răsturnat toate jocurile în vara anului 2008, a devenit candidatul independent extrem de bine cotat în sondajele de opinie la alegerile prezidenţiale din 2009. 

Instabilitatea a devenit astfel cuvântul cheie care defineşte cel mai bine Bucureştiul, până în prezent niciunul dintre primarii generali ai Capitalei nu a reuşit performanţa de a parcurge două mandate întregi în fruntea primăriei. O situaţie destul de atipică, neîntâlnită în alte municipii importante precum Timişoara, Cluj sau Sibiu, care a generat o uriaşă falie de neîncredere între cetăţenii Bucureştiului şi instituţia Primarului General, o falie care a devenit tot mai  vizibilă cu ocazia ultimelor alegeri locale când doar şase sute de mii de cetăţeni au decis să participe la votul pentru alegerea administraţiei locale.

Dezinteresul manifestat de către unii dintre primarii generali faţă de problemele administrative ale oraşului, focusarea pe obţinerea unor poziţii de putere mult mai importante în statul român, implicarea directă sau indirectă în diverse jocuri politice, discreptanţele semnificative între viziunea Primarului General privind dezvoltarea Capitalei şi cea a primarilor de sector, blocajele şi disputele politice apărute între Primarul General şi Consiliul General, sunt principalii factori care au menţinut Bucureştiul la un nivel de subdezvoltare care îl face incompatibil cu statutul de Capitală a ţării.

Câte procente va lua Traian Băsescu de la Nicuşor Dan? Reuşeste Firea să câştige al doilea mandat în fruntea primăriei Capitalei? Este sabotată campania lui Nicuşor Dan de tandemul Barna-Cioloş? Îi vânează Vlad Voiculescu locul lui Nicuşor Dan? În ce măsură va influenţa scorul obţinut de partide în Bucureşti rezultatul alegerilor parlamentare? Şi în această campanie electorală întreagă dezbatere privind Primăria Capitalei este dominată exclusiv de calcule, socoteli şi intrigi privind jocurile de putere şi mai puţin de dezbaterile privind problemele reale cu care se confruntă Bucureştiul.

În acest moment sondajele de opinie indică o luptă stânsă între Băsescu, Firea şi Nicuşor Dan. Un fost primar, un actual primar şi un primar wannabe. Pe 27 septembrie bucureştenii vor decide ce este mai bine pentru viaţa lor şi a oraşului. Însă nu mai este timp de pierdut! Bucureştiul are nevoie de un primar general care să se dedice exclusiv oraşului. Un primar care să refacă legătura între administraţie şi cetăţeni. Un primar care să se ocupe de dezvoltarea reţele de transport în comun, nu a reţelelor de interese financiare care s-au ţesut în jurul Primăriei Capitalei. Un un primar interesat de administrarea oraşului, nu de orchestrarea de jocuri de putere. Un primar LOIAL bucureştenilor!