Preşedintele Klaus Iohannis: clarificări, poziţionări, nuanţe şi raţiuni ale posturii României în politica externă

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

În principalul său discurs de politică externă în faţa şefilor de misiuni diplomatice şi consulare ale României, Preşedintele României, Klaus Iohannis, a prezentat într-o formă succintă, concisă, uneori încifrată prin conciziune, clarificări privind poziţia şi opţiunea României pe temele majore şi relevante ale momentului.

Poziţionări la nuanţă ale ţării noastre în anumite zone unde graniţe subţiri separă alunecarea spre o variantă cu costuri sau alta, explicând totodată raţiuni ale posturii României în politica externă, de securitate şi apărare a României.

Discursul a fost foarte bine scris şi coerent în forma sa consacrată, excelent structurat şi bine încadrat strategic. El a reafirmat ierarhia priorităţilor strategice ale României – parteneriatul strategic cu SUA, apartenenţa la NATO şi asigurarea securităţii, apartenenţa la UE – de data aceasta cu nuanţele necesare şi răspunsurile de poziţionare vizând: relaţia transatlantică, raportul NATO-Apărare Europeană, relaţia opţiunii euroconforme şi euro-optimiste a României de a fi în miezul Europei, parte a deciziilor despre viitorul Europei, cu opţiunea inclusivă şi fără viteze separate, respectiv fără diviziuni tradiţionale Est-Vest, şi nevoia cooperării regionale – procesul Bucureşti 9 – Iniţiativa celor Trei Mări – tot într-o formula care evită separările, scindările, şi susţine profilarea statelor regiunii în cadrul construcţiei europene şi reenergizării ei, ţinând cont că drumul fizic al mărfurilor româneşti spre statele fondatoare şi motorul relansării europene franco-german trece prin graniţa cu Ungaria şi spaţiul Vishegrad.

Parteneriatele Strategice ale României, trilaterala România-Polonia-Turcia, Republica Moldova, Ucraina, Rusia, Balcanii de Vest şi spaţii terţe, românii de pretutindeni şi Centenarul Statului naţional unitar român, desăvârşesc prezentarea din acest an, de la Zilele Diplomaţiei Române.

Acţiune, eficienţă şi impact al diplomaţiei române în lumea contemporană

Context şi crize suprapuse. Contextul internaţional a fost separat, într-o formulă consacrată deşi de evitat, altfel, între provocările şi ameninţările din Est şi riscurile care îşi au sursa în Vecinătatea Sudică, inclusiv terorismul, migraţia ilegală şi acumularea de crize regionale a căror soluţionare trenează periculos de mult. În ceea ce priveşte Uniunea Europeană, provocările interne vizează Brexitul şi relansarea proiectului european.

Obiectivele diplomaţiei române. Discursul prezintă aşteptările Preşedintelui, în conformitate cu mandatul şi atribuţiile sale executive în materie de Securitate, politică externă şi apărare, de la corpul diplomatic: contracararea riscurilor, ameninţărilor şi provocărilor internaţionale; găsirea soluţiilor durabile pentru crizele actuale; realizarea obiectivelor naţionale ale României şi protejarea românilor. La nivel specific, este vorba despre candidaturile ţării noastre ca membru nepermanent în Consiliul de Securitate ONU şi ca membru la OCDE.

Caracteristicile, atuurile şi avantajele României. Pentru a putea avea o reprezentare diplomatică eficientă în afara hotarelor, în afara opţiunilor de politică externă, Securitate şi apărare, menţionate de Preşedinte la nuanţă, discursul a prezentat o auto-definire de ţară a României, respectiv caracteristicile, atuurile şi avantajele ţării noastre, o formulă care excede cunoscuta poziţie geografică: stat stabil din punct de vedere politic, cu o creştere economică importantă, care continuă – cu sincope e adevărat, în opinia Preşedintelui –întărirea statului de drept. În plus, identitatea României în NATO şi UE şi ca pilon de stabilitate în Flancul Estic este cea de aliat şi partener strategic puternic al SUA, dar şi stat membru al Uniunii Europene, profund dedicat proiectului european. România face parte din grupul de state membre care alocă 2% din PIB pentru cheltuielile de apărare.

România e rezultatul unei construcţii statale care şi-a demonstrat pe deplin viabilitatea şi care, pe plan extern, şi-a probat identitatea, stabilitatea şi relevanţa internaţională.

Se adaugă predictibilitatea în politica externă şi de securitate a României, ca stat pe care se poate conta, precum şi principiile şi valorile specifice pe care le apără şi le profesează România, la nivel intern şi proiectându-le la nivel internaţional, respectarea statului de drept, a relaţiilor corecte între Putere şi Opoziţie în societatea democratică şi respectarea dreptului internaţional în cadrul multilateral.

România pe care o reprezintă diplomaţia românească, dar şi toţi demnitarii români, în frunte cu Preşedintele României, este descrisă în chiar substanţa sărbătoririi Centenarului Statului Naţional Unitar Român: România e rezultatul unei construcţii statale care şi-a demonstrat pe deplin viabilitatea şi care, pe plan extern, şi-a probat identitatea, stabilitatea şi relevanţa internaţională. Statul român nu a fost un dar al istoriei ori rezultatul unui troc între marii ei actori, ci s-a realizat prin jertfa supremă a peste 800 de mii de români, dar şi prin efortul diplomatic remarcabil al generaţiei de atunci. Armata şi diplomaţia românească rămân principalele atuuri ale ţării noastre şi astăzi, elemente pe care trebuie să le apărăm, să le menţinem şi să le dezvoltăm.

image

Triada Parteneriat strategic cu SUA-NATO-UE. Fundamentul strategiei României

Discursul Preşedintelui a subliniat, din nou, priorităţile triadei relaţiilor cu SUA – apartenenţei la NATO – integrării în UE. Astfel, formulările sunt canonice şi extrem de clare:

SUA rămân, şi în prezentarea Preşedintelui, principalul aliat şi partener strategic pentru asigurarea securităţii ţării noastre şi a regiunii. De aceea, prioritatea esenţială marcată de Preşedinte este aprofundarea Parteneriatului Strategic cu Statele Unite ale Americii. Relansarea Parteneriatului Strategic în toate dimensiunile sale – de la cooperarea politico-militară şi de securitate, la cooperarea economică, respectiv cea culturală, inclusiv în domeniul cercetării şi inovării – vine să completeze dimensiunea strategică, de Securitate şi apărare.

În ceea ce priveşte NATO, afirmaţiile sunt la fel de clare: Nu există alternativă la Alianţă, cea mai puternică organizaţie de securitate şi de apărare colectivă din istorie – şi cea mai eficientă.

Preşedintele Trump a reconfirmat angajamentul Statelor Unite pentru securitatea regiunii noastre, inclusiv a României, fiind şi o recunoaştere a capacităţii ţării noastre de a fi furnizor de securitate şi de a acţiona pentru proiectarea valorilor noastre comune în regiune, care sunt obiective ale diplomaţiei, parte a angajamentului faţă de SUA. Iar ca valori comune, promovarea statului de drept, nu doar în interiorul ţării, ci şi la nivel internaţional, devine profesiune de credinţă, prioritate şi atu al României, în acelaşi timp, ca şi stabilirea şi promovarea principiilor care să reglementeze relaţia dintre majoritatea politică şi opoziţie într-o societate democratică. Această componentă a discursului marchează, subtil, şi prezentarea principiilor şi valorilor specifice asumate de România, în afara celor democratice consacrate, pe care le apără România, alături de susţinerii multilateralismului bazat pe respectul dreptului internaţional.

În ceea ce priveşte NATO, afirmaţiile sunt la fel de clare: Nu există alternativă la Alianţă, cea mai puternică organizaţie de securitate şi de apărare colectivă din istorie – şi cea mai eficientă. Noutăţile Summitul NATO din mai, de la Bruxelles: Alianţa a marcat creşterea rolului NATO în combaterea terorismului; continuarea procesului de adaptare a NATO, pentru întărirea apărării colective, inclusiv prin consolidarea progreselor obţinute privind postura de apărare şi descurajare pe Flancul Estic; creşterea coerenţei între nordul şi sudul Flancului Estic, printr-o prezenţă aliată sporită, persistentă, în sudul acestuia, pe toate dimensiunile – terestră, aeriană şi în Marea Neagră şi consolidarea rezilienţei şi a capacităţilor de apărare ale partenerilor din vecinătate, în mod echilibrat, inclusiv pentru cei din est, în cadrul efortului Alianţei de proiectare a stabilităţii. De asemenea, este nevoie de o abordare clară şi unitară în relaţia cu Rusia.

România respinge o Europă cu mai multe viteze, sau a cercurilor concentrice, sau cu mai multe diferenţe, şi împărţirea artificială între Est şi Vest.

În ceea ce priveşte Uniunea Europeană, discursul Preşedintelui Klaus Iohannis stabileşte priorităţile privind consolidarea viziunii româneşti asupra Europei; definirea şi consolidarea locului României în Uniune; conturarea opţiunilor ţării noastre în legătură cu evoluţia UE şi stabilirea criteriilor şi a identităţii Preşedinţiei Consiliului UE 2019 de către România. Viziunea şi opţiunea României este că avem nevoie cu toţii, state europene şi parteneri externi, de o Europă puternică, prosperă, sigură, unită, mai aproape de cetăţenii săi şi mai bine profilată pe plan mondial, cu o mare capacitate de adaptare şi un efort de diminuare a decalajelor dintre statele membre.

De aceea, România respinge o Europă cu mai multe viteze, sau a cercurilor concentrice, sau cu mai multe diferenţe, şi împărţirea artificială între Est şi Vest. Iar acest lucru nu se poate realiza decât prin susţinerea şi finanţarea Politicii de coeziune, a Politicii agricole comune, care sprijină reducerea decalajelor de dezvoltare, sprijină creşterea economică şi a locurilor de muncă şi realizarea unei convergenţe reale în întreaga Uniune.

Obiectivul strategic al României în UE este continuarea integrării la nivelul Uniunii Europene şi prezenţa ţării noastre alături de acele state membre care acţionează pentru consolidarea Uniunii, pentru a putea conta mai mult în procesul decizional european şi pentru a avea mai multe şanse de dezvoltare. Ca obiective specifice se înscriu: aderarea României la Zona Euro, atunci când toate condiţiile vor fi îndeplinite şi aderarea la Spaţiul Schengen, care va aduce mai multă securitate întregului spaţiu de liberă circulaţie din Uniune.

ue sua

Marile teme de divergenţă: competiţie transatlantică, europocentrismul anti-american şi Armata europeană

O parte importantă a discursului Preşedintelui României, ba chiar esenţială şi nouă în abordarea Administraţiei prezidenţiale – care evita până recent marile teme controversate, poate şi din absenţa unor opţiuni clare – este exact pronunţarea nuanţelor de abordare a principalelor probleme actuale ale relaţiei şi competiţiei între diverşii actori şi instituţii cu care România are relaţii strategice importante. România nu doreşte să fie obligată să aleagă, de asemenea, are doar Planul A, al unei formule de relaţionare armonioasă şi integrată, complementară şi inclusivă a acestor relaţii.

România sprijină eforturile de consolidare a rolului Uniunii în domeniul securităţii şi al apărării, în deplină complementaritate cu NATO, în nici un caz concurenţial cu NATO. 

Astfel, în ceea ce priveşte Relaţia transatlantică, în cadrul NATO, dar şi în relaţia UE-SUA, România pledează pentru consolidarea relaţiei transatlantice, care este de o importanţă covârşitoare pentru însăşi existenţa civilizaţiei democratice occidentale. În interiorul NATO, o relaţie transatlantică solidă constituie fundamentul şi motorul esenţial al securităţii aliate, legată inexorabil de aplicarea eficientă a Articolului 5. Totodată, Uniunea Europeană nu îşi poate asigura pe deplin securitatea, în sens larg, fără Statele Unite. În egală măsură, Statele Unite au nevoie de o Uniune Europeană unită şi puternică, din exact acelaşi motiv.

În ceea ce priveşte relaţia UE-NATO în domeniul securităţii şi apărării, respectiv Armata Europeană în raport cu NATO şi apărarea comună, România sprijină eforturile de consolidare a rolului Uniunii în domeniul securităţii şi al apărării, în deplină complementaritate cu NATO, în nici un caz concurenţial cu NATO. Preşedintele a remarcat că există lideri relevanţi în Uniune, mai tineri – cu referire chiar la preşedintele Franţei, Emmanuel Macron - care propun ceva similar unei abordări concurenţiale. Necesitatea complementarităţii cu NATO a fost stabilită, de altfel, prin Declaraţia de la Roma care a lansat perioada de reflecţie, fiind astfel inacceptabil ca unii lideri să influenţeze deja faptele într-o direcţie, eventual contrară opţiunii şi spiritului de la Roma.

În materie de securitate şi apărare, la nivel european opţiunea este Cooperarea Structurată Permanentă (PESCO), fără însă ca aceasta să ducă la crearea unor linii de separaţie între statele membre. România îşi doreşte să fie pe deplin implicată încă de la început în PESCO, aşa cum optează pentru participarea la toate proiectele integrative de la început, pentru a participa la desenarea şi definirea acestor proiecte de la debutul lor, pentru a avea posibilitatea valorificării oportunităţilor financiare, de inovare şi tehnologizare care vor fi generate de toate aceste formate de integrare şi ca ele să fie construite respectând şi interesele României.


FOTO David Muntean

image

Instrumente specifice bilaterale şi regionale ale politicii externe a României

Discursul prezintă şi elemente specifice ale modului de raportare bilaterală şi regionale ale politicii externe a României. O parte sunt noi, dar cu nuanţe şi priorităţi, accente şi dezvoltării distincte, altele sunt abordări şi priorităţi noi, care merită subliniate. Astfel, se face o revalorizare în materie de Parteneriate strategice bilaterale ale României, cu o primă raţionalizare a abuzului de limbaj şi conţinut al relaţiilor pe diferite direcţii. Vorbim astăzi despre parteneriate strategice şi despre relaţii bilaterale europene cu caracter strategic ale României, un pas înainte în clarificarea priorităţilor şi instrumentelor de abordare.

Dacă accentele anterioare vizau parteneriatele strategice cu SUA – cu caracter special subliniat şi plasat în prim plan; cu Marea Britanie, al doilea contributor la securitatea României; cu Polonia şi Turcia, apoi cu Israel, opţiunea Preşedintelui a fost să aducă în prim plan relaţiile bilaterale europene cu Franţa şi Germania, motorul european actual. Abia apoi urmează parteneriatul strategic cu Marea Britanie, parteneriatul strategic cu Polonia, dar şi Trilaterala informală cu Polonia şi Turcia. Noutatea e substanţierea fiecărui asemenea parteneriat cu acţiuni de politică externă ale Preşedintelui României consumate în ultimul an.

României în statele din miezului construcţiei europene, statele motorului european, trece prin graniţa cu Ungaria şi spaţiul Vişegrad ca şi prin regiunea unde formatul Bucureşti B9 şi Iniţiativa celor trei Mări joacă un rol esenţial în cooperarea regională.

Un element care s-a adăugat în ultimii ani, parte a iniţiativei directe a Preşedintelui României, parte a parteneriatului strategic cu Polonia, parte a necesităţilor de Apărare în Flancul Estic al NATO, este cel alcătuit din binomul complementar securitar-economic dat de Formatul Bucureşti B9 şi Iniţiativa celor Trei Mări. Interconectivitatea regională este definită de România ca parte a procesului de integrare europeană şi mecanism care contribuie la această integrare europeană şi la noile proiecte de re-energizare şi relansare a noii Europe. Deci proiectele de interconectare regională a infrastructurii de transport, de energie şi a pieţelor digitale, mai ales pe axa Nord-Sud, trebuie să fie în deplină concordanţă cu politicile Uniunii Europene.

Esenţa opţiunii ţine de realitatea că primii respondenţi la orice atac eventual în flancul estic sunt chiar statele din acest flanc, armatele lor şi trupele aliate amplasate în acest teritoriu, iar la activarea forţei de reacţie rapidă şi articolului 5 primii care ajung sunt tot vecinii imediaţi. Pe de altă parte, drumul României în statele din miezului construcţiei europene, statele motorului european, trece prin graniţa cu Ungaria şi spaţiul Vişegrad ca şi prin regiunea unde formatul Bucureşti B9 şi Iniţiativa celor trei Mări joacă un rol esenţial în cooperarea regională. De aceea şi abordarea nuanţată a cooperării regionale e de considerat, indiferent de diferenţele de abordare, la un moment dat, al relaţiei cu UE, câteodată chiar a regulilor democratice şi europene, de către unele state ale regiunii. Aici, realismul şi geografia dictează nevoia de relaţionare în aceşti termeni.

Dacă Republica Moldova este conservată în postura de prioritate în spaţiul vecinătăţii estice, discursul Preşedintelui îi rezervă un loc larg şi relevant, cu nuanţe şi definiri clare: dezvoltarea parteneriatului strategic pentru integrarea europeană a Republicii Moldova este prioritatea permanentă a României, care e apreciată de Preşedinte drept o temă complicată. România îşi asumă politica de sprijin al drumului european al Chişinăului, inclusiv prin consolidarea instituţiilor democratice, proiectele bilaterale de interconectare strategică şi cele cu beneficii directe pentru cetăţenii din Republica Moldova, dar e marcat şi un avertisment şi o condiţionare implicită a acestui sprijin pe baza asumării sincere şi a implementării de către Guvernul Republicii Moldova a reformelor cheie de care este nevoie. O referire cu o semnificaţie aparte şi un mesaj subtil şi clar adresat autorităţilor actuale declarate pro-europene la Chişinău.

În siajul echilibrării balanţei între zona de Nord şi de Sud a Flancului Estic al NATO, Preşedintele introduce un element nou de prioritate asumată de România, cea a statelor baltice. Statele baltice reprezintă, în esenţă, preocuparea centrală pentru securitatea părţii nordice a Flancului Estic, cum zona Mării Negre ne interesează pe noi direct şi reprezintă preocuparea cea mai importantă pentru securitatea părţii sudice a Flancului Estic.

Discursul conţine, evident, şi un număr de referiri transparente cu caracter politic intern, cu semnale diverse, susţineri şi sancţiuni subtile.

Nu mai puţin important este sprijinul integrării europene şi euroatlantice pentru statele din Balcanii de Vest, o preocupare constantă cu precădere din cauza progreselor modeste ale acestor state în sensul integrării europene şi euroatlantice, cu acelaşi obiectiv strategic pentru statele situate în spatele României şi care creează o breşă în continuitatea geografică a UE şi NATO. România consideră că, fără integrarea statelor din Balcanii de Vest, zona Balcanilor nu va deveni stabilă.

Discursul mai marchează continuarea dezvoltării relaţiei strategice cu Ucraina, interesul României în Asia Centrală şi în Orientul Mijlociu, mai ales pe dimensiunea economică, dar nu numai şi promovarea relaţiilor economice cu statele din Asia, America Latină şi Africa. Se adaugă apărarea cu maximă stricteţe a drepturilor şi intereselor românilor de pretutindeni. Discursul conţine, evident, şi un număr de referiri transparente cu caracter politic intern, cu semnale diverse, susţineri şi sancţiuni subtile.

În calitate de persoană care a scris numeroase discursuri prezidenţiale pe politică externă, securitate şi apărare, trebuie să remarc actualul discurs ca fiind foarte bun, cu nota de diplomaţie şi echilibru dar şi abordarea serioasă şi lipsită de excese spumoase de formulare şi vocabular caracteristice preşedintelui Iohannis, un discurs care merită toată lauda prin concreteţe, conciziune şi substanţă, dar mai ales prin nuanţele pe care a ştiut să le includă într-o formulă strictă şi limitată de contextul unui discurs public în faţa corpului diplomatic al României.

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite