Poate că a fost prea marţial, poate că s-a prezentat prea „eroic“, poate că a urmărit să puncteze electoral. Poate că a profitat de faptul că nu mai riscă nimic fiindcă nu mai există posibilitatea constituţională de a fi suspendat,

 Cu toate acestea, nu se poate spune că nu a marcat. Şi că nu ar fi făcut ceea ce trebuia să facă. Nu doar că i-a respins pe doamna defel apolitica doamnă Dana Gârbovan, propusă de doamna Viorica Dăncilă pentru postul de ministru al Justiţiei, şi pe dl. Iulian Iancu pe care aceeaşi d-na Dăncilă l-ar fi dorit miluit cu funcţia de vicepremier. Şi unul, şi celălalt controversaţi, şi unul, şi celălalt susţinuţi de revista Sputnik. Iar a fi lăudat de Sputnik numai semn bun nu este pentru România şi orientarea ei pro-occidentală.

Dl. Iohannis a mers chiar mai departe, refuzând în bloc remanierea guvernamentală pe care a calificat, deloc fără temei, neserioasă, argumentându-şi punct cu punct decizia.

Preşedintele a adus în discuţie o serie consistentă de motive în virtutea cărora socoteşte că guvernarea ţării este supusă unui intens şi primejdios proces de alterare. Fiecare zi în plus pe care îl petrece la Palatul Dăncilă guvernul condus de d-na Viorica Dăncilă este nu doar împotriva logicii politice, a voinţei românilor, aşa cum a fost ea reflectată de rezultatul alegerilor euro-parlamentare, ci şi în defavoarea, în paguba vădită a ţării. Ascultând ieri seară discursul preşedintelui Iohannis, nu am putut să nu mă duc cu gândul la conţinutul avertismentului dat nu mai departe decât ieri dimineaţă de dl. Eugen Rădulescu, directorul Direcţiei de Stabilitate din BNR, care scria pe contul său de pe o reţea socială că „suntem într-o situaţie extrem de dificilă, politic şi economic“ adăugând că nu crede că am mai avea resurse ca să mai rezistăm un an şi jumătate. Un an şi jumătate însemnând distanţa care ne desparte până la alegerile parlamentare la termen.

Ieşirea de ieri, puţin obişnuită din partea unui oficial al BNR care are reguli de conduită clare, aduce un plus de credibilitate celor spuse de dl. Klaus Iohannis care, deşi nu a solicitat în clar, ca în alte dăţi, demisia cabinetului Dăncilă a făcut apel la recursul la soluţiile oferite de specificul unei democraţii parlamentare. La loc de frunte aflându-se o nouă confirmare a guvernului în Parlament. Practic, preşedintele Iohannis a făcut referire la prevederile articolului 85 din Constituţie care arată ceea ce trebuie făcut în cazul în care se ajunge la modificarea structurii guvernului.

Anticipând un eventual eşec al guvernului Dăncilă, preşedintele Iohannis a făcut un apel la maturitatea Opoziţiei din partea căreia aşteaptă ceea ce domnia-sa a numit „un comportament rezonabil în caz de criză“.

Vorbind despre faptul că „doar votul românilor poate configura o nouă majoritate care să pună în practică viziunea pe care şi eu, dar şi mulţi alţi oameni de bună credinţă, pro-europeni, pro-occidentali, susţinători ai democraţiei şi statutului de drept o sprijinim“, dl Iohannis a lăsat să se înţeleagă că agreează ideea alegerilor anticipate care ar putea avea loc îndată după alegerile prezidenţiale, transmiţând prin asta şi un mesaj electoral propriu subliminal.

Ce a făcut, de fapt, ieri, preşedintele României? 1. A lucrat, cum se spune, cu materialul clientului. 2. A profitat de toate greşelile, gafele, ambiţiile deşarte de care a dat dovadă din 27 mai încoace d-na Viorica Dăncilă. 3. A demontat toate scenariile în conformitate cu care ar fi făcut un blat cu PSD şi cu Viorica Dăncilă. 4. A profitat la maximum de lipsa de caracter a d-lui Călin Popescu-Tăriceanu.

Iar dacă dl, Tăriceanu a anunţat încă de la începutul săptămânii că nu mai candidează la prezidenţiale, acelaşi lucru ar trebui să îl facă şi d-na Dăncilă. Chiar înainte de a-şi pierde postul de prim-ministru, o eventualitate care mi se pare cu fiecare oră ce trece din ce în ce mai sigură.

Comentariu apărut concomitent pe blogurile adevărul.ro şi pe site-ul contributors.ro