După „puciul“ eşuat ale celor 10 lideri, lucrurile s-au mai liniştit în PSD. Parlamentarii PSD-ALDE nu pot vota renunţarea la guvernare, adică pierderea accesului la funcţii gras plătite şi la fondurile publice a celor care i-au trimis în parlament: baronii şi activul de partid. Tot viitorul lor politic s-ar opri aici.
 
Nici opoziţia nu e pregătită să preia guvernarea. Vedem frământările din PNL, care nu se vor linişti până la viitorul lor congres, cine ştie când. USR a făcut o figură frumoasă în campania şi derularea referendumului, dar partidul dlui Cioloş, MRÎ, încă n-a fost legalizat la tribunal. Până la alegerile din 2020 actuala opoziţie are timp să-şi clarifice ideologiile şi cadrul de colaborare, astfel încât să se prezinte în alegerile la termen cu o ofertă accetabila pentru electorat şi să nu mai înregistrăm absenteism masiv la vot, pentru că electoratul „nu are cu cine să voteze“.
 

Nici nu este drept să vină alte forţe politice acum la guvernare, să plătească electoral toate erorile şi prostiile făcute de actuala guvernare. Să ia măsuri aspre de îndreptare, care să nemulţumească populaţia şi să ducă la decredibilizarea forţelor politice care ar prelua guvernarea. Actuala coaliţie de guvernare să-şi ducă crucea până la capăt, să arate populaţiei dacă este sau nu este în stare să guverneze. Altfel, în 2020 va câştiga din nou alegerile, doar prin reacţia negativă la guvernarea care i-ar lua locul.

După eşecul la referendum, Dragnea, Dăncilă şi şefii PSD sunt groggy. Populaţia şi-a exprimat neîncrederea în politica non-UE a lui Liviu Dragnea, în faptul că aruncă pe fereastră 40 milioane de euro numai să-şi treacă la activ o victorie electorală, extrapolată apoi la alte obiective personale. Bâlbâielile premierului Dăncilă de săptămâna trecută o fac, pur şi simplu, inacceptabilă pentru o poziţie aşa înaltă în statul român.

Urgent este şi ultimatumul Comisiei Europene, transmis prin „to do list“ de 18 puncte către guvernul României, şi de somaţia adresată ministrului Justiţiei de a implementa în legi recomandările Comisiei de la Veneţia. Dacă până la 1 noiembrie nu se clarifică problemele legate de modificare legislaţiei pe justiţie, România va pierde preşedinţia rotativă a UE, care-i revine începând cu 1 ianuarie 2019.

Urgentă este şi stabilirea bugetului de stat pe 2019. Dacă tot tandemul Vâlcov-Dragnea îl va creiona, ne vom zbate în plasa aceloraşi promisiuni susţinute doar prin împrumuturi masive şi prin renunţarea la investiţiile atât de necesare. Deficitul bugetar creşte de la o lună la alta, şi sunt semne că vom ieşi din ţinta de deficit de 3% impusă de tratatele din UE.

În aceste condiţii, preşedintele Iohannis se află într-o poziţie forte, în aceste zile. Ar putea convoca la consultări partidele politice, inclusiv PSD şi ALDE, şi să le propună acestora din urmă rămânerea la guvernare fără Dragnea şi Dăncilă. Să stabilească un premier mai credibil, de pildă Corina Creţu, să impună un număr minim de ministere în viitorul guvern, 14-15. Să ceară viitorului guvern reducerea masivă a cheltuielilor de funcţionare a statului, alocarea unor sume suficiente pentru investiţii în bugetul pe anul 2019, alocarea a 6% din PIB pentru educaţie şi alocări substanţiale pentru sănătate, renunţarea la pensiile şi salariile „nesimţite“. Lista miniştrilor din noul cabinet ar urma să fie negociată tot la Cotroceni, preşedintele având drept de veto asupra eventualelor propuneri de miniştri incompetenţi, fără pregătirea profesională necesară, şi asupra noului program de guvernare pentru următorii doi ani. Preşedintele ar oferi la schimb colaborarea prezidenţială în realizarea obiectivelor noului guvern şi în preluarea preşedinţiei rotative a UE. Toate aceste detalii ar urma să fie consemnate într-un pact de colaborare dintre preşedinţie şi viitorul guvern, girat de noii şefi ai coaliţiei de guvernare.

Nu sunt multe variante la situaţia în care se află România astăzi. Aceasta poate fi una dintre ele.