Fără miniştri titulari, fie ei şi interimari, ministerele nu pot funcţiona. Miniştrii sunt şi ordonatori principali de credite, dispun plata salariilor şi facturilor. Doar ei pot iniţia HG-uri şi OUG-uri. Şi Victor Ponta, care se presupune că ştie ce vorbeşte în calitate de fost premier, a explicat ce se va întâmpla în continuare:

  1. Guvernul nu poate să adopte nicio Ordonanţă de urgenţă fără avizul Ministrului Pentru Relaţia cu Parlamentul (care de azi nu mai există).
     
  2. Guvernul nu poate să adopte nicio Hotărâre de Guvern în domeniul Mediu sau Energie, sau în alt domeniu care afectează însă şi Energia şi Mediu în lipsa avizului celor doi titulari ai portofoliilor guvernamentale.
     
  3. Guvernul nu poate să susţină în faţa Parlamentului niciun proiect de lege neavând Ministru pentru Relaţia cu Parlamentul.
     
  4. Şedinţele de Guvern nu pot să aibă loc în absenţa celor 3 miniştri (sau a secretarilor de stat desemnaţi în mod expres de către miniştrii de resort) - ceea ce nu mai este posibil de azi.
     
  5. Cele 3 ministere nu mai pot să plătească facturile pentru cheltuieli curente, salarii şi nici să aprobe deciziile instituţiilor şi societăţilor din subordine (mai ales la Energie şi Mediu asta înseamnă probleme de siguranţa naţională).
     
  6. Din 12 Septembrie şi Ministerul de Interne rămâne fără ministru şi se află în situaţia de la punctul 5.
 

Guvern blocat într-o perioadă de criză înseamnă prăbuşirea ţării în haos! Trebuie venit chiar luni în Parlament pentru a cere votul pentru restructurare - dacă nu se obţine trebuie imediat demisia/demiterea întregului Guvern şi învestirea unuia nou!”

De ce are dreptate preşedintele Iohannis

Foarte multe comentarii, inclusiv ale lui Augustin Zegrean, fost şef al CCR, apreciau că un guvern restructurat politic poate rămâne în funcţie, mult şi bine, chiar şi fără aprobarea parlamentului. Că premierul poate propune miniştri interimari timp de 45 de zile, şi tot aşa. Da, dar au ignorat un lucru. Este necesară voinţa preşedintelui, care să semneze pentru înlocuirea miniştrilor plecaţi. Şi dna Dăncilă, păcălită, a repetat ca papagalul: „categoric nu voi pleca”. Adică va conduce un guvern fără miniştri importanţi în funcţie.

Să reluăm art. 85 din Constituţie

2) În caz de remaniere guvernamentală sau de vacanţă a postului, Preşedintele revocă şi numeşte, la propunerea primului-ministru, pe unii membri ai Guvernului.

(3) Dacă prin propunerea de remaniere se schimbă structura sau compoziţia politică a Guvernului, Preşedintele României va putea exercita atribuţia prevăzută la alineatul (2) numai pe baza aprobării Parlamentului, acordată la propunerea primului-ministru.

La aliniatul 3 se spune clar. „Preşedintele României va putea exercita atribuţia prevăzută la alineatul (2) numai pe baza aprobării Parlamentului, acordată la propunerea primului-ministru”. Cum aprobarea parlamentului nu există, nici preşedintele nu poate exercita atribuţiile de la aliniatul 2, adică revocarea şi numirea altor miniştri. Şi să vrea, ar încălca Constituţia. S-ar putea invoca faptul că nici de revocat miniştri nu avea dreptul. Dar când miniştrii demisionează, ca un act unilateral de voinţă, cum să-i mai ţii în funcţie, cu forţa? Nu mai vin la slujbă! Pe de altă parte, în locul miniştrilor interimari în funcţie, cărora le expiră în curând mandatul, preşedintele nu are voie să numească alţi miniştri, fie şi interimari, până când premierul Dăncilă nu obţine aprobarea parlamentului pentru noua structură politică a guvernului.

Aşa că preşedintele nu poate fi atacat la CCR atunci când respectă art. 85 din Constituţie. Nici să răspundă în 10 zile, conform Codului Administrativ (atacat şi el la CCR de către Avocatul Poporului), pentru că nu este vorba de o remaniere obişnuită, banală. Ci de una care se supune art. 85 din Constituţie.

Mai este ceva. Art 107 din Constituţie spune:

(3) Dacă primul-ministru se află în una dintre situaţiile prevăzute la articolul 106, cu excepţia revocării, sau este în imposibilitate de a-şi exercita atribuţiile, Preşedintele României va desemna un alt membru al Guvernului ca prim-ministru interimar, pentru a îndeplini atribuţiile primului ministru, până la formarea noului Guvern. Interimatul, pe perioada imposibilităţii exercitării atribuţiilor, încetează dacă primul-ministru îşi reia activitatea în Guvern.

Premierul Dăncilă este în imposibilitatea de a-şi exercita atribuţiile, cu 3 ministere fara titulari. In acest caz, Preşedintele va numi un prim-ministru interimar, care să încerce să obţină votul parlamentului.

Ce se va întâmpla peste 18 zile, când expiră mandatul de interimar la Educaţie al dlui Breaz?

Nici în acest caz preşedintele nu are obligaţia, nici chiar atributul, să numească un nou ministru, fie el şi interimar. Pentru că nu există aprobarea parlamentului pentru guvernul restructurat politic. Rămâne Educaţia fără ministru, la început de an şcolar! Mai grav, ca ordonator principal de credite, ministrul Educaţiei semnează alocarea sumelor necesare salariilor personalului din învăţământ, care acum se face prin minister şi Inspectoratele Şcolare. Rămâne învăţământul fără fonduri pentru salarii? Aşa se pare! Şi degeaba va fi acuzat preşedintele pentru această situaţie imposibilă. Şi să vrea, nu-i dă voie art. 85 din Constituţie, să numească alt ministru la Educaţie, în absenţa aprobării parlamentului pentru guvernul restructurat politic.

Concluzie

Sper că azi, la întâlnirea CEx-ului PSD de la Mamaia, să fie luate în discuţie toate aceste aspecte. Nu de alta, dar odată intrată pe tobogan la vale, guvernarea fără cap poate duce la prejudicii grave cetăţenilor şi ţării. Guvernarea se dovedeşte o pălărie prea mare pentru Viorica Dăncilă. Este o situaţie de criză, din care nu se poate ieşi doar cu resursele intelectuale din CEx-ul PSD. Nu vă jucaţi cu focul, că s-ar putea să vă transformaţi în cenuşă!