Din evoluţia ultimelor evenimente observăm că Ludovic Orban, liderul opoziţiei, a coordonat organizarea paşilor şi mobilizarea exemplară din care a rezultat căderea guvernului PSD. În timp ce discuţiile purtate cu ceilalţi membri ai partidelor din opoziţie, dar şi cu cei din Grupul parlamentar al minorităţilor naţionale, nu ar fi avut acelaşi rezultat fără susţinerea Preşedintelui Iohannis. 

Într-o formă sau alta, vom avea un nou guvern. În urma consultărilor de la Palatul Cotroceni putem ajunge la un guvern politic minoritar, la o nouă majoritate, la un guvern tehnocrat sau la alegeri anticipate. Cel mai probabil este, însă, un guvern Ludovic Orban, construit în jurul PNL.

La fel ca în 2014 sau ca la alegerile europarlamentare din 2019, PNL şi Klaus Iohannis au arătat că pot câştiga împreună, însă, testul de politică mare abia acum urmează. Trebuie să transforme victoria, de astăzi, din Parlament, într-o victorie, de mâine, a fiecărui cetăţean român.

România, la 30 de ani de la căderea comunismului, este o ţară aflată, încă, în tranziţie, atât din punct de vedere politic, cât şi economic. O ţară care a avut 15 premieri (plus 7 interimari), care este dezechilibrată din punct de vedere macroeconomic, cu un sistem de justiţie redesenat, cu numeroase probleme sociale şi externe, dar, care (poate paradoxal) se află în cel mai bun moment al istoriei sale. Prin urmare, putem deveni o ţară model în regiune, dacă vom avea o guvernare performantă şi nivelul bunăstării va creşte.

Pasul cel mai important

Testul de politică mare al tandemului Iohannis-PNL este dat de contextul în care se petrece victoria de etapă, obţinută prin căderea guvernului PSD.

Viitorul guvern nu va avea (probabil) o largă susţinere în Parlament, dar va trebui să joace cărţi importante. Va avea numeroase dificultăţi interne şi, totodată, obligaţia să echilibreze situaţia macroeconomică şi bugetul; să liberalizeze economia (cu mare atenţie asupra Pilonului II de pensii şi a OUG 114); să aplice recomandările europene în Justiţie; să readucă în discuţie publică alegerea primarilor în două tururi de scrutin; să aducă Educaţia şi Sănătatea în mileniul III; să debirocratizeze şi să informatizeze; să construiască infrastructură; să gestioneze diviziunea din societate şi să limiteze dimensiunea migraţiei din România spre Occident. Sigur, nu toate pot fi făcute într-un an, dar toate vor fi pe masă.

În timp ce, pe plan extern, de la noul guvern se aşteaptă: să desemneze un comisar european capabil să dea României o imagine demnă; să ofere sprijin şi atenţie cetăţenilor din diaspora; să gestioneze scandalul din Ucraina care, conform lui Rudolf Giuliani, urmează să ajungă şi în România; să reacţioneze la Brexit (dacă se va întâmpla); să menţină toate angajamentele României în raport cu partenerii internaţionali; să propună noi ambasadori în unele dintre cele mai importante capitale ale lumii; să facă faţă unei Rusii agresive; să evite, pe cât posibil, efectele războiului comercial SUA-China şi să atragă investitori străini. Pe scurt, noul guvern trebuie să recredibilizeze România în plan extern. 

Cele de mai sus nu sunt, cu siguranţă, decât câteva dintre problemele pe care le are în faţă noul guvern, vor mai fi şi altele. Mai mult, toate astea cad în plan secund, dacă o nouă criză economică va contamina lumea.

Astfel, pasul cel mai important pe care Preşedintele Iohannis şi PNL îl au de făcut acum este întâmpinarea contextului dat cu responsabilitate, maturitate şi pragmatism. Prin urmare, şansa reconstrucţiei trebuie fructificată pentru a privi înapoi la această zi şi a putea spune că a fost una dintre puţinele zile în care a câştigat România.