Şi cum oare să nu se întâmple astfel când ştim că dl. preşedinte vorbeşte despre un asemenea referendum, văzut ca o ultimă soluţie în faţa radicalizării coaliţiei PSD-ALDE, încă din februarie 2017? Doi ani de meditaţie să nu fi fost oare suficienţi pentru dl. preşedinte să ia o decizie, cu atât mai mult cu cât se ştie deja de aproape două săptămâni că nu există nici o oprelişte constituţională în vederea organizării concomitente a două consultări populare?

Nu cred că ezitările, dubiile preşedintelui ar fi provocate de scâncetele, urletele, ţipetele, ameninţările, gesticulaţiile vehemente ale preşedintelui Senatului, dl. Călin Popescu-Tăriceanu, care de o săptămână încoace tot ne informează că se va opune ferm ca referendumul să coincidă cu alegerile pentru Parlamentul european. În schimb, sunt sigur că dl. Iohannis a ratat o ocazie de a tăcea inteligent. Adică, normal era să vorbească numai în clipa în care era în situaţia de a ne comunica o decizie fermă.

Aşa după cum scriam într-un comentariu publicat pe site-ul contributors.ro în urmă cu câteva zile, un referendum pe tema justiţiei, desfăşurat concomitent cu alegerile parlamentare, este, din punct de vedere politic, o acţiune cu dus-întors. Este aproape sigur că referendumul va fi de natură să sporească rata prezenţei la vot. Vor ieşi din casă şi se vor prezenta la urne  simpatizanţii fermi, neclintiţi ai PSD, însă nu am nici cea mai mică îndoială că o vor face mult mai consistent şi susţinătorii Opoziţiei. Ceea ce poate fi de natură să reducă numărul mandatelor în Parlamentul european pe care va izbuti să şi le adjudece PSD. Cu atât mai  mult ALDE.

Probleme ridică însă formularea întrebării de la referendum fiindcă a adresa o întrebare de felul „sunteţi de acord să continue lupta anticorupţie?“ se poate dovedi un act de o neutralitate ucigătoare, iar rezultatele consultării un nou prilej de controverse.

Pe urmă, nu trebuie uitat că este cum nu se poate mai posibil ca şi unii dintre cei care, în mod obişnuit, nu nutresc necondiţionat simpatii pesediste să dorească sancţionarea unor derapaje din justiţie ori din activitatea DNA. Căci, aşa după cum am mai spus-o în nenumărate editoriale anterioare, nu se poate să rămânem indiferenţi la abuzurile comise la DNA Ploieşti ori DNA Oradea, nu este drept să ne facem că nu am şti nimic despre ele şi să nu le băgăm în seamă. Există, aşadar, posibilitatea ca referendumul să se încheie în coadă de peşte ceea ce, de fapt, va fi considerat drept o înfrângere a preşedintelui Iohannis.

Pe de altă parte, neconvocarea unui referendum îl va costa scump pe dl. preşedinte. Va spori numele îndoielilor, a nemulţumirilor în chiar interiorul taberei sale. Susţinătorii d-lui Iohannis i-au iertat acestuia, din 2017, multe. Au dovedit, la urma urmei, îngăduinţa şi atunci când dl. Iohannis a numit-o în funcţia de premier pe d-na Viorica Vasilica Dăncilă, şi-au înghiţit nemulţumirea în faţa non-combatului în privinţa demiterii din funcţia de procuror-şef al DNA a d-nei Laura Codruţa Kὄvesi, iar, cel mai recent, au tolerat neimplicarea d-lui Iohannis în susţinerea d-nei Kὄvesi în cursa în vederea dobândirii funcţiei de procuror şef european. Rămâne de văzut cât vor mai fi dispuşi să accepte astfel de compromisuri.

În al treilea rând, nu trebuie uitat că dl. Klaus Iohannis a anunţat ferm, şi nu o dată, că îşi doreşte încă un mandat de cinci ani la Cotroceni. Pentru dl. Iohannis marea primejdie nu o reprezintă dl. Liviu Nicolae Dragnea, în cazul în care preşedintele social-democrat îşi va anunţa candidatura. Ci candidatul pe care îl va susţine candidatul Alianţei 2020, adică omul USR şi PLUS. Dl. Iohannis are toate motivele să creadă că un eventual succes al referendumului va deveni un argument electoral al respectivei alianţe.

Comentariu apărut concomitent pe site-ul contributors.ro şi pe blogurile adevărul.ro