Iohannis, îngrijorat de diminuarea prerogativelor sale

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

Preşedintele Iohannis a ales o cale de abordare destul de diferită de aceea a partizanilor săi care l-au îndemnat în diferite chipuri să denunţe Decizia Curţii Constituţionale.

După reuniunea cu delegaţia Comisiei de la Veneţia, preşedintele Klaus Iohannis a fost asaltat de întrebările ziariştilor referitoare la decizia recentă a Curţii Constituţionale. Va semna sau nu decretul de revocare a procurorului-şef Laura Codruţa Kövesi?

Preşedintele nu  a dat un răspuns direct. Cu toate acestea este de reţinut că, deşi a afişat o atitudine de nemulţumire faţă de Decizia Curţii, nu a căutat să-i submineze autoritatea. La un moment chiar, răspunzând la o întrebare directă, preşedintele a înlăturat rapid presupunerea că ar acuza Curtea de politizare. Este un detaliu, dar unul major. Nu contează acum ”sinceritatea” declaraţiei, adică relaţia cu convingerile sale intime, căci numai afirmaţia publică participă cu adevărat la jocul politic. Preşedintele Iohannis a ales, aşadar, o cale de abordare destul de diferită de aceea a partizanilor săi care l-au îndemnat în diferite chipuri să denunţe decizia Curţii Constituţionale. E de pe acum un indiciu privind decizia sa viitoare, deşi nu ar trebui să tragem concluzii pripite.

În orice caz, preşedintele a dorit să abată atenţia de la cazul particular al procurorului-şef al DNA şi să o dirijeze către o problematică mai generală şi, în optica sa, mai importantă. Decizia Curţii - a semnalat preşedintele - pune mai multe probleme privind organizarea instituţională a statului, care ar pretinde o clarificare chiar mai înainte de a discuta ce se va întâmpla cu actuala şefă a DNA. El a insistat chiar în a spune că, ”paradoxal”, este extrem de important să fie rezolvate în prealabil chestiunile mari, de principiu. Iar acestea sunt trei: 1.lupta împotriva corupţiei ar putea avea de suferit prin modificarea statutului procurorilor; 2. ministrul de justiţie ar dobândi puteri exagerate, devenind un ”superministru”; 3. Decizia CCR se adaugă altor eforturi succesive ale majorităţii politice de diminuare a puterii preşedintelui.

Nu a fost însă prea clar cum intenţionează preşedintele să discute sau să clarifice aceste subiecte. El a admis că ar putea organiza un referendum, dar numai ca ”etapă finală” a unor consultări şi dezbateri cu toţi cei interesaţi. În sfârşit, în privinţa prerogativelor prezidenţiale a dat de înţeles că nu exclude declanşarea procedurii de revizuire a Constituţiei.

O mică precizare de context: presa obişnuieşte să simplifice excesiv şi vrea răspunsuri clare, pe care să le poată simplifica şi mai mult în titluri ”stridente”. Nimeni nu urăşte mai mult nuanţele decât presa care are nevoie pur şi simplu de contrast. Dar preşedintele, deşi a avut dreptate să pretindă un spaţiu de reflecţie pentru problemele de ordin general, nu a reuşit să dea impresia că are în vedere o planificare realistă a unor etape politice. A fost prea vag. Cum s-ar putea iniţia, de exemplu, procesul de revizuire a Constituţiei?

Pe de altă parte este clar că subiectul e important. Prerogativele preşedintelui reprezintă de mai bine de un deceniu partea cea mai sensibilă din actuala Constituţie, partea cea mai nereuşită prin caracterul ei conflictual. Am asistat la nenumărate crize politice, la două suspendări şi două referendumuri de demitere şi se vorbeşte astăzi din nou, deşi e mult mai puţin probabil să se întâmple, despre o nouă suspendare.

În fine, e cert că PSD caută să erodeze puterile preşedintelui, dar o face prin mijloace legale şi nici nu ascunde că ar prefera o republică parlamentară. De fapt, PSD s-a exprimat mai puţin, dar liderul ALDE, Călin Popescu Tăriceanu a pledat de multă vreme în favoarea unui regim parlamentar în detrimentul prezidenţialismului. Problema aceasta va continua şi pe viitor să provoace cele mai teribile conflicte, dacă nu va fi rezolvată printr-o revizuire a Constituţiei. Semiprezidenţialismul se vădeşte din nou cea mai nefericită soluţie pentru toate taberele. Preşedintele Iohannis s-a întrebat pe bună dreptate: ”Poate e nevoie de o clarificare în Constituţie? Arhitectura statului e bine gândită?” Întrebările sunt retorice şi ele au fost puse periodic în toate momentele de criză din ultimele două decenii. Cu siguranţă că e nevoie de o clarificare constituţională, dar din păcate nimeni nu pare destul de hotărât să ducă procesul la bun sfârşit.

Horaţiu Pepine - Deutsche Welle

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite