Indiferent din ce unghi de vedere ar fi privite faptele, indiferent de ipoteze, indiferent dacă Gheorghe Dincă este ceea ce se cheamă un „asasin singuratic“, un psihopat, un criminal în serie ori parte dintr-o reţea mai amplă în sarcina căreia ar cădea mai multe crime ceea ce s-a petrecut ori, mai corect, ceea ce a început să se dezvăluie că s-ar fi petrecut în România de abia către finele lui iulie, deşi istoricul faptelor pare a fi unul considerabil,  depăşeşte cu mult cadrele unui fapt divers.

Având în vedere secretomania autorităţilor, comunicatele de presă parcă intenţionat prost scrise, comunicate care, foarte adesea, în loc să lămurească, amplifică ambiguităţi şi neînţelesuri,  ca să nu mai vorbim de faptul că tragedia Alexandrei Măceşanu şi aceea a Luizei Melencu au dezvăluit existenţa unor raporturi delicat spus nepotrivite între interlopi şi oamenii legii, presa are, indubitabil, datoria să menţină focalizată atenţia asupra evenimentelor. Să relateze fapte, dar şi să releve inadvertenţele din comunicarea publică. Desigur, atunci când este cazul.

De aici însă până la situaţia în care jurnalişti, unii dintre ei cu o reputaţie consolidată în inventarea de scenarii, să ajungă să se insinueze în anchetă, să interfereze cu aceasta, să elaboreze şi să inducă populaţiei teorii nebazate pe nici cea mai mică probă mi se pare cale lungă. Ne aflăm, indubitabil, în faţa unui demers impardonabil. Proeminent politic, cu atât mai mult cu cât foarte adesea, pretinzând că demontează diversiuni ale puterii, ale organelor de cercetare, articlierii cu pricina creează la rându-le diversiuni primejdioase, al căror rost clar este acela de a zdruncina încrederea românilor în orientarea euro-atlantică a ţării.

În cazul Caracal, reţeta este simplă. Simplă, grotescă şi primejdioasă. Micul orăşel din Oltenia, acolo unde oamenii organelor de ordine, anume plătiţi să supravegheze aplicarea legii, întreţin dovedite şi primejdioase relaţii de amiciţie cu capii lumii interlope, se află foarte aproape de locul în care este amplasat scutul anti-rachetă de la Deveselu. Scut care certifică cea mai proeminentă prezenţă americană nu doar într-unul dintre fostele state satelite ale Uniunii Sovietice, ci în întreaga Europă răsăriteană. O prezenţă care nu a fost, nu este şi nici nu prea are cum să fie pe placul Rusiei lui Putin. Ţarul de la Kremlin dând ordine precise propagandei pentru a face tot ceea ce este posibil spre a submina încrederea românilor în aliatul lor strategic, vârful de lance al NATO.

Încă din momentul în care s-au dezvăluit intenţiile de amplasare ale scutului cu pricina au fost confecţionate minciuni, dezinformări, legende al căror rost este acela de a diminua încrederea românilor în bunele intenţii ale aliaţilor. Un loc de frunte în operaţiune deţinându-l publicaţiile Russia Today şi Sputnik. Mai există însă şi alţi agenţi de influenţă. Aşa după cum s-au dovedit a fi Ion Cristoiu şi întreaga redacţie a cotidianului Evenimentul zilei, Cornel Nistorescu şi Cotidianul şi, last but not least, Cătălin Tolontan de la Libertatea. Respectivii scriu şi susţin fără nici o jenă, dar şi în absenţa unor dovezi palpabile, că tragedia căreia i-au căzut victime Alexandra Măceşanu şi Luiza Melencu ar fi intim legate de satisfacerea poftelor sexuale ale soldaţilor americani încartiruiţi la Deveselu. Sar ca arşi dacă sunt puşi la punct şi, după o strategie patentată pe la Antena 3, de o marea luptătoare anticomunistă, dovedită între timp o mare diversionistă şi o colosală profitoare a suferinţelor fosţilor deţinuţi politic, asimilează o citare laudativă în Sputnik cu ceva asemănător petrecut pe vremuri la Radio Europa Liberă.

Ticăloşia merge şi mai departe, vizând nu numai minimalizarea, ci şi torpilarea primirii la Casa Albă de către preşedintele Donald Trump a preşedintelui Klaus Iohannis. S-a mers până acolo încât s-a scris negru pe alb că dl. Trump şi dl. Iohannis s-ar întâlni în vederea parafării unor târg al cărui rost ar fi acela de a face uitate pretinsele nelegiuiri ale yankeilor. Aceasta în contextul în care dl. Iohannis a dat expresie disponibilităţii României de a găzdui mai mulţi soldaţi americani ceea ce înseamnă o creştere a importanţei României în structurile NATO.

Aria calomniei se cântă într-o anumită parte a presei bucureştene încă o dată. Nimic nou sub soare. E de sperat că efectele ei în rândul populaţiei vor fi neînsemnate. Aici trebuie să îşi facă simţită prezenţa presa cea adevărată. 

Comentariu apărut concomitent pe site-ul contributors.ro şi pe blogurile adevărul.ro