Premierul Victor Ponta se iluzionează pe Facebook

Desen de Vali Ivan

Dl Victor Ponta lipseşte din ţară de aproape o lună. Îndată după moţiunea de cenzură, căreia atât domnia sa cât şi guvernul pe care îl conduce i-au făcut faţă cu succes, dl Ponta şi-a făcut băgăjelul şi a plecat. Fără să spună nimănui nici unde şi nici de ce o face.

Numai apoi am aflat că şeful PSD şi-a luat tălpăşiţa din România mai întâi din motive sportive fiindcă ardea omul de nerăbdare să vadă ce se întâmplă Jocurile de Europene de la Baku. Dar şi din dor de prieteni dragi precum Vladimir Putin şi Recep Erdogan. În fine şi din pricini medicale a căror rezolvare se putea afla foarte bine şi în România.

Dl. Ponta i-a cerut preşedintelui Klaus Iohannis să îl numească ca înlocuitor în fruntea Guvernului pe generalul Gabriel Oprea, preşedintele UNPR. Dl. Iohannis nu s-a formalizat prea tare, s-a făcut că nu bagă de seamă că solicitarea premierului nu prea are temei constituţional şi i-a îndeplinit acestuia dorinţa.

Pare-se că dl. Iohannis nu a făcut-o chiar fără profit. Unul ce se dovedeşte considerabil. E vorba despre un profit la triplu. Mai întâi că orgoliile pesediste au fost grav ofensate de faptul că şefia Executivului a fost preluată, fie şi numai temporar de cineva din afara sa şi apele în partid au început să se agite încă şi mai tare. În al doilea rând, semnătura pusă pe decretul de numire ca prim-ministru interimar a d-lui Gabriel Oprea i-a dat preşedintelui ocazia să-i arate PSD-ului că nu poate face chiar tot ceea ce vrea în Parlament şi că majoritatea cu care se fălea până mai ieri marele partid e mult mai fragilă decât se amăgea acesta. Şi uite aşa a ajuns dl. Mihai Răzvan Ungureanu şef la SIE. În al treilea rând, dl. Iohannis şi-a întărit controlul asupra noului PNL în întregul său, dar mai cu seamă asupra vechilor penelişti care au executat cuminţei ordinul şi au sărutat sfioşi şi supuşi mâna pe care o muşcaseră cu poftă în aprilie 2012.

Toate aceste victorii prezidenţiale i-au arătat d-lui Ponta în lipsă cât şi partidului său puternic lovit în plex că marile jocuri se fac iarăşi la Palatul Cotroceni şi nu la Palatul Victoria, aşa cum mulţi sperau că se vor petrece lucrurile îndată după încheierea celui de-al doilea mandat al d-lui Traian Băsescu.

De aproape o lună, dl. Victor Ponta comunică cu ţara al cărei prim-ministru în concediu medical este şi cu partidul pe care s-ar zice că încă l-ar mai conduce doar pe facebook şi, arareori, prin intervenţii telefonice la televiziunile prietene.

Costurile comunicărilor de acest gen sunt minime. Ceea ce e foarte bine fiindcă, la urma urmei, premierul operat nici nu ne prea spune mare lucru. Cine are curiozitatea de a arunca o privire, fie şi superficială, pe postările de pe contul de facebook al d-lui Ponta nu va găsi acolo decât un şir neîntrerupt de jubilaţii. Ceva de genul „cu partidul nostru-n frunte vom avea victorii multe”. Sunt jubilaţiile unui aplaudac al măsurilor luate de guvernul majoritar PSD, dar condus de un uneperist. Măsuri care miros teribil a pomeni electorale.

Creşte salariul minim pe economie, scade TVA-ul la alimente, ceea ce, ne încredinţează turcitul nostru premier, ar fi dus deja la o sporire cu 17% a vânzărilor în domeniu. Au crescut încasările din TVA. Se dau legi de murături şi amnistii fiscale unele justificate, altele nu. Reapar pensiile speciale pentru militari. Ca mulţumire pentru ajutorul dat PSD de gureşii reprezentanţi ai acestora, comuniştii în rezervă Dogaru şi Pricină. Măsuri de care se pare că va beneficia electoral UNPR-ul d-lui Oprea. Iar în PPE au fost învinşi, ca în vremurile bune când socialismul dădea lovitură după lovitură capitalismului, „duşmanii şi detractorii”.

În schimb, pe pagina lui de Facebook care aminteşte teribil de felul în care era scris ziarul Scânteia, dl. Victor Ponta nu scoate nici o vorbuliţă şi nu comite nicio postare despre avertismentele partenerilor noştri externi, ale Comisiei Europene şi ale FMI, legate de riscurile pe care le aduce cu sine noul cod fiscal.

Avertismente a căror justeţe a fost confirmată în cursul zilei de ieri de guvernatorul BNR, dl. Mugur Isărescu. De asemenea, dl. Victor Ponta nu are nimic de spus în legătură cu posibilitatea ca din acordul cu FMI să se aleagă foarte curând praful şi pulberea şi aceasta numai şi numai din vina guvernului. Dl. Ponta tace chitic în legătură cu ceea ce se întâmplă în Grecia şi cu posibilitatea ca cel puţin unele efecte ale tragediei elene să fie exportate în România. La Istanbul, dl. Ponta a uitat şi de războiul său cu Traian Băsescu şi se face că nu bagă în seamă prudenţa la care a făcut apel fostul preşedinte în privinţa condiţiilor şi a anului în care s-ar putea produce aderarea României la zona euro.

Pe vremuri, îndată după ce s-a refugiat în Occident, regretatul actor de comedie Mircea Crişan a rostit de la microfonul Europei libere un moment vesel despre năravurile presei de la Bucureşti. Era un monolog în care după ce se enumerau tot felul de rele ce se abăteau zilnic şi în cascadă asupra ţărilor capitaliste, când venea vorba despre fapte din lumea comunistă aflam doar că în Polonia a înflorit a doua oară liliacul.

La respectivul moment vesel m-a dus gândul lectura postărilor d-lui Ponta. Jubilaţiile continue ale domniei sale dau impresia unei neîntrerupte masturbări de adolescent întârziat la care s-ar deda premierul. Care seamănă teribil prin vorbă şi faptă, să sperăm că nu şi prin consecinţe, cu prim-ministrul elen Alexis Tsipras.

Întrebarea e dacă nu cumva, păstrându-l în frunte pe dl Ponta cu masturbările sale cu tot, PSD îşi asumă riscul de a fi comparat foarte curând cu partidul Syriza. Prefer nici să nu mă gândesc dacă nu cumva inconştienţa d-lui Ponta riscă să aducă cu sine şi comparaţii între soarta Greciei cu cea a României.