Să plătească el oalele sparte de guvernul Orban în 2020.

Cîţu este naiv. Deşi ştie multe

A executat şi în 2020 ce a vrut Orban, şi am ajuns la deficit bugetar de 10% din PIB, datoria publică a urcat de la 34% la 45% din PIB, a împrumutat 150 miliarde de lei, deşi agenţiile de rating au strâmbat din nas şi au dat o perspectivă negativă finanţelor României. Pretextul cu pandemia nu ţine. Alte ţări au un deficit bugetar mult mai mic, şi la noi se recunoaşte că doar jumătate din deficitul de 10% a mers către măsurile luate pentru stoparea pandemiei. Restul s-a dus în anvelopa salarială, din care 25% sunt sporuri şi venituri nesimţite. Să câştige PNL alegerile. De câştigat nu le-a câştigat, în schimba ne-a cocoşat pe noi sub povara imprumuturilor. 

Cîţu a vrut să taie aceste sporuri prin OUG. Liderii coaliţiei l-au fraierit spunându-i că se va opune CRR. Deşi era vorba de o relaţie contractuală între angajat şi angajator, nu de un drept preconstituit, ca la pensii. Iar Cîţu a ascultat decizia „politică”. Deşi ştie că va plăti scump, dacă România intră în incapacitate de plată.

Cam asta i s-a spus şi la Bruxelles. Să nu conteze pe ajutor european pentru cheltuielile curente bugetare. Iată ce declară şi Siegfried Mureşan, coraportor şi moderator al dezbaterilor europene pe tema ajutoarelor pentru Relansare şi Rezilienţă. „criteriile în funcţie de care vor fi analizate programele naţionale pe care statele membre le vor prezenta, sunt: efectele de lungă durată; eficienţa; valoarea europeană adăugată; coerenţa”.

Nu văd cum salariile şi sporurile bugetare s-ar încadra în aceste categorii. Iar banii se alocă de la UE după studierea şi aprobarea planurilor PNRR înaintate de către România.

 Intervine şi preşedintele Iohannis

Nu ştim cu ce rezultate s-a încheiat întâlnirea de aseară cu liderii coaliţiei şi premierul Cîţu. Unele sporuri se taie printr-o OUG, în viitoarea şedinţă de guvern. De acestea nu se va lega CCR! Altele, spor de confidentialitate, de calculator, de antenă şi multe altele vor intra în parlament şi se vor discuta prin Legea salarizării. Adică peste câteva luni, poate chiar un an, sau mai mult. Şi până atunci bugetul plăteşte, plăteşte. Deşi împrumută bani în fiecare săptămână.

 Le dai spor de confidentialitate bugetarilor ca să-şi ţină gura. Să nu spună la colţul străzii ce acte au mai semnat, ce bani au mai cheltuit! Deşi au în fişa postului aşa ceva.

Le dai spor de calculator, deşi şi elevii şi studenţii folosesc computerul în ziua de azi. Lor de ce nu le dai? Spor de antenă, deşi antene sunt peste tot. Şi telefoanele mobile au antene. Ce le-a transmis preşedintele Iohannis? Vom afla în zilele următoare.

   Realitatea este alta

Partidele din coaliţia de guvernare nu vor să-şi afecteze clientela politică, acum în faza de acces în funcţii importante. Ce s-a întâmplat la Apele Române este edificator pentru ce se întâmplă pe toate palierele guvernării. Din păcate, şi USR PLUS intră în jocul PNL. Vrea bani cât mai mulţi pentru ministerele lor, fără să se întrebe de unde să vină aceşti bani. Iar dacă lucrurile se termină prost, prin incapacitatea de plată a României, schimbăm premierul. Punem altul la fel de fraier sau şi mai fraier, care execută ordinele „politice” fără să crâcnească.

Ce ar trebui să evalueze dl Cîţu

Experienţa, încă vie, a premierilor Grindeanu, Tudose, Dăncilă. Toţi trei au refuzat să execute ordinele lui Dragnea, când prin semnătura proprie şi-ar fi riscat cariera şi chiar libertatea. Cât era de aeriană Dăncilă, dar a refuzat să semneze OUG de amnistie şi graţiere de care ar fi beneficiat şi Dragnea. Şi-a dat seama ce riscă. Grindeanu a fost evacuat cu forţa, prin moţiune de cenzură. El a dat înapoi în cazul celebrei OUG 13, care a scos sute de mii de români în stradă. Aceşti premieri erau de la PSD, dar au spus „stop” unui decident politic iresponsabil, Dragnea,  care voia să scoată castanele din foc cu mâna altora. Şi să scape de puşcărie.

În situaţia asta se află şi premierul Cîţu. Dacă după trecerea bugetului pe 2021 prin parlament, agenţiile de rating vor constata că România nu este capabilă să restituie datoriile imense pe care le-a acumulat, ne vor trece la categoria „junk”, de care suntem foarte aproape. Şi vom repeta scenariul din 2010. Cine va fi de vină? Cîţu, că n-a ştiut să gestioneze bine finanţele ţării.

Cîţu are acum o dilemă teribilă. Execută deciziile „politice”, care-l vor costa la un moment dat eliminarea brutală din funcţia de premier, sau îşi încordează muşchii şi spune actualilor „Dragnea” stop. Pe mine nu mă fraieriţi, că mă pricep la finanţe. Dacă nu mă lăsaţi să fac ce ştiu să fac, demisionez şi la revedere.

Asta trebuie să facă premierul Cîţu, dacă nu vrea să devină „ofranda” pe altarul deciziilor „politice”. De fapt, pe altarul intereselor clientelelor politice ale celor trei partide aflate la guvernare.