Precedentul de la CCR care poate salva referendumul lui Iohannis pe Justiţie

Klaus Iohannis

Curtea Constituţională a decis, în 2006, că preşedintele are libertate totală când îşi alege temele pentru organizarea unui referendum. Aşadar, legea lui Eugen Nicolicea, care interzice preşedintelui să ceară un referendum pe Justiţie, ar trebui să fie declarată neconstituţională, dacă CCR îşi respectă jurisprudenţa.

Deputatul PSD Eugen Nicolicea a iniţiat un proiect de lege care limitează domeniile în care preşedintele poate organiza un referendum. Deşi Constituţia îi oferă libertate totală lui Klaus Iohannis când vine vorba de temele pentru consultările populare, Nicolicea ar vrea ca şeful statului să nu mai poată convoca referendumuri pe probleme ce ţin de fiscalitate, Justiţie şi tratate internaţionale. Proiectul lui Nicolicea vine în contextul în care Iohannis ameninţă PSD cu un referendum dacă mai încearcă să modifice legislaţia penală în favoarea infractorilor.

Nu e prima dată când se încearcă limitarea puterii preşedintelui când vine vorba de consultări populare. Însăşi Legea refrendumului a încercat să-i mai taie din drepturi preşedintelui. Dar să mergem mai întâi la Constituţie, unde articolul 90 spune că „preşedintele României, după consultarea Parlamentului, poate cere poporului să-şi exprime, prin referendum, voinţa cu privire la probleme de interes naţional“, tot şeful statului fiind cel care stabileşte ce e de interes naţional. 

Însă Legea de organizare a referendumului, încă de la adoptare (februarie 2000), în loc să detalieze articolul din Constituţie, l-a restrâns. Astfel, articolul 12 al Legii refrendumului reduce interesul naţional la câteva domenii: reforma şi strategia economică a ţării; regimul general al proprietăţii publice şi private; organizarea administraţiei publice locale, a teritoriului, precum şi regimul general privind autonomia locală; organizarea generală a învăţământului; structura sistemului naţional de apărare, organizarea armatei, participarea forţelor armate la unele operaţiuni internaţionale; încheierea, semnarea sau ratificarea unor acte internaţionale pe durata nedeterminată sau pe o perioadă mai mare de 10 ani; integrarea României în structurile europene şi euroatlantice; regimul general al cultelor. Aşadar, libertatea oferită preşedintelui de Constituţie era îngrădită de Legea referendumului. Însă, în prima parte a anilor 2000, preşedinţii, fie că vorbim de Emil Constantinescu, Ion Iliescu sau Traian Băsescu, nu s-au folosit de arma referendumului, aşa că îngrădirea libertăţii de a chema poporul la  urne a fost doar teoretică.

„Preşedintele decide singur“
Din iarna lui 2004, la putere s-a instalat Guvernul Tăriceanu, care a modificat Legea refrendumului în mai multe rânduri, prin ordonanţă de urgenţă. În urma unei astfel de ordonanţe, Avocatul Poporului a sesizat Curtea Constituţională, reclamând faptul că preşedintele este constrâns să declanşeze un referendum numai pe temele impuse de lege.

„Numai Preşedintele României poate decide dacă cere sau nu poporului să-şi exprime voinţa prin referendum, care sunt problemele de interes naţional şi care anume problemă concretă va fi supusă referendumului. Nicio autoritate publică nu poate decide lista problemelor de interes naţional, această fiind o atribuţie exclusivă a Preşedintelui României“, a motivat atunci Avocatul Poporului pe baza articolului 90 din Constituţie, care, aşa cum am arătat, îi oferă preşedintelui libertate toatală în a alege teme pentru referendum. Iar magistraţii CCR au admis sesizarea Avocatului Poporului şi au declarat articolul reclamat neconstituţional.

„Curtea constată că enumerarea limitativa în cuprinsul art.12 din Legea nr.3/2000 a unor situaţii considerate a fi «probleme de interes national» este de natură a îngrădi dreptul Preşedintelui de a consulta poporul, ştiut fiind faptul că, în timp, interesul naţional poate diferi, oricând putând interveni situaţii noi, care să reclame organizarea unui referendum. Orice enumerare a situaţiilor considerate că fiind de «interes national» la momentul la care legiuitorul adopta reglementarea se poate transformă ulterior într-o îngrădire, într-o limitare care să afecteze dreptul constituţional al Preşedintelui de a decide singur cu privire la problemele asupra cărora vrea să consulte poporul“, a motivat Curtea.

„Legea adaugă la Constituţie“
Propunerea lui Eugen Nicolicea este făcută după calapodul din 2000: nu înşiră domeniile de interes naţional, dar îi impune preşedintelui să nu se consulte cu poporul pe teme ce ţin de Justiţie, finanţe şi tratate internaţionale. Astfel, iniţiativa lui Nicolicea are un puternic iz de neconstituţionalitate, întrucât completează Constituţia. „Într-adevăr, adaugă la Constituţie. În mod normal, ar trebui să fie declarată neconstituţională, dacă magistraţii CCR ar respecta jurisprudenţa anterioară. Însă, după cum au tratat ordonanţa 13, nu pot să fiu sigură că mai respectă ceva“, a spus, pentru „Adevărul“, avocata Elenina Nicuţ, cu trimitere la faptul că CCR a refuzat să dezbată pe fond celebra OUG 13 pe motiv că fusese abrogată între timp, deşi cu alte ocazii, CCR a luat în discuţie legi sau ordonanţe abrogate. Cert e că legea lui Nicolicea va ajunge pe masa CCR.

„PNL nu este de acord cu o modificare a Legii refrendumului. Forma actuală a legii este suficientă, este în acord cu toate dispoziţiile constituţionale. Consider că sunt elemente de neconstituţionalitate care cu siguranţă ne vor determina să o supunem controlului CCR“, a spus deputatul PNL Gabriel Andronache.  „Nu aveţi decât. Vă felicit pentru rapiditate“, i-a răspuns, sarcastic, Eugen Nicolicea.

Tăriceanu trecuse Justiţia la interes naţional
În vara anului 2005, premierul Călin Popescu Tăricreanu a modificat Legea referendumului prin ordonanţă de urgenţă şi a adăugat, la domeniile de interes naţional pe care preşedintele le putea aborda într-un referendum, „reforma Justiţiei şi combaterea corupţiei“. Ordonanţa de urgenţă este contrasemnată de Monica Macovei, pe atunci ministru al Justiţiei, în timp ce preşedinte era Traian Băsescu. 12 ani mai târziu, Călin Popescu Tăriceanu are o cu totul altă optică. „Mi se pare extrem de păgubos că preşedintele pune o etichetă definitiv pe România, o etichetă nedorită şi care nu este corespunzătoare realităţii, şi anume că România este o ţara coruptă“, a comentat Tăriceanu intenţia lui Klaus Iohannis de a organiza un referendum pe tema Justiţiei.