În tot acest timp, PNL şi PSD au ocupat întreaga agendă mass-media şi joacă pe rând atât rolul puterii, prin propuneriile şi deciziile asumate la masa guvernului, cât şi pe cel al opoziţiei, prin atacurile şi scandalurile pe care le provoacă aproape zilnic cu scopul de a-şi menţine electoratele cât mai aproape. Iar AUR-ul lui George Simion încearcă prin toate mijloacele să demonstreze că este adevăratul şef al opoziţiei, mitraliază coaliţia de guvernare, organizează proteste şi susţine că este vocea poporului.

Degringolada strategică pe care o traversează USR încă de la începutul lunii septembrie s-a făcut simţită imediat în toate sondajele de opinie. Conform studiului realizat de Sociopol (17-22 decembrie), USR este pe locul patru, cu 12% intenţie de vot, în timp ce sondajul Avangarde (15-23 decembrie) plasează USR tot pe locul patru, cu 10% intenţie de vot. O prăbuşire mult prea abruptă ce a paralizat întregul partid, astfel că USR nu mai reuşeşte de luni bune să articuleze nici un mesaj coerent pentru propriul electorat.

În acest context, fiind încercuit şi împins din toate părţile de ceilalţi jucători, pentru a fi scos definitiv în afara tablei de joc, USR s-a retras organizat în fortăreaţa la Bruxelles. Nu doar preşedintele partidului îşi face veacul în Parlamentul European, şi pare destul de neinteresat de regulile jocului din Parlamentul României, ci şi strategiile de comunicare ale USR-iştilor par a fi dirijate tot din capitala politicii europene.

Astfel, site-ul dedicat monitorizării Planului Naţional de Redresare şi Rezilienţă (PNRR), ultima găselniţă a partidului în materie de comunicare politică a fost lansat cu sprijinul Parlamentului European, prin intermediul grupului Renew Europe. O uriaşă oportunitate de comunicare pe care USR în loc să o fructifice, a preferat să o transforme într-un simplu accesoriu birocratic. Fără nici un efect sau impact din punct de vedere electoral.

Fie că lansează site-uri şi documente plictisitoare care nu atrag electoratul, fie că se înghesuie cu Ludovic Orban şi Liviu Dragnea pe nişa partidelor şi a liderilor care au descoperit existenţa Statului Paralel, şi acum se luptă din greu cu el, sau  sunt ocupaţi să facă opoziţie celor de AUR, este cât se poate de clar că USR este un partid aflat într-o criză profundă.

Iar criza pe care o traversează USR este în primul rând o criză de lider. Un partid trecut recent în opoziţie şi aflat pe un trend descendent accelerat în opţiunile electorale nu poate fi condus de un lider aflat la Bruxelles, oricât de interesante ar fi jocurile politice care se derulează la nivel european. Iar dacă acest trend se păstrează şi în următoarele luni, foarte probabil, USR se va lupta din greu să atingă pragul electoral la următoarele alegeri. De aceea, Dacian Cioloş ar trebui să decidă cât mai rapid ce îşi doreşte cu adevărat în viaţă. Vrea o carieră la Bruxelles sau vrea să conducă un partid politic. Şi să decidă în consecinţă.